e o dimineata...

     E dimineata de zilei de 3 decembrie, e un soare puternic care straluceste topind urmele noptii care a imbracat totul in alb.
     M-am trezit de cateva ore, stau si ma gandesc la ce se intampla in viata mea defapt, nimic bun ce altceva sa se intample.
     De aproape o saptamana au aparut niste neintelegeri grozave, Doc. are remuscari, ca tot ceea ce facem noi e pacat, ca nu e ok. In regula dintr-o anumita privinta sunt de acord , am avut si eu remuscari daca ne uitam in urma cu cateva articole, framantari interioare, senzatie de vina. Poate e normal sa avem, sau poate doar unii le au nu mai conteaza, cert e ca am stat de vorba eu cu mine, m-am calmat si am mers mai departe, incercand sa caut acel om langa care sa nu simt niciun fel de remuscare, sau de vina, acolo unde exista putina dragoste nu exista vina.
     Am inteles ca nu vrea relatie, asta mi s-a spus de la bun inceput, dar parea sa fie ok, n-am vorbit despre sentimentele mele, nu era cinstit sa ma indragostesc si apoi sa sufar, si daca as fi facut-o n-as fi marurisit ca sa nu creez probleme, tac si inghit.
     Problema e alta, daca sunt dragut si imi manifest afectivitatea fata de el nu e ok, bun. Daca sunt sincer si marturisesc ca e singurul barbat de pana acum langa care ma simt minunat, vorbesc prostii si cu siguranta asta le-o spun la toti, daca am ceva de comentat, nu mai sunt intelegator. Bine trecem si peste asta, cica e doar o gluma, ca ma tachineaza, dar cand gluma e perpetua si dureaza de o saptamana, cred ca pot macar odata sa si explodez, ca exact asta am facut aseara mi-am iesit din fire.
     Dar hai sa discutam si despre sentimentele mele, ca nici eu nu sunt de piatra, eu oare nu simt nimic, eu sunt bine? Se gandeste cineva si la mine? Nu normal ca nu, m-am obisnuit ca eu sa fiu cel care nu conteaza, eu trebuie doar sa inghit totul sa fiu si dragut si intelegator pe deasupra si binenteles vesnic apt.
     Prea mult egoism si incapatanare, prea multe ocolisuri si inca o problema, de ce scriu frumos despre fostii prieteni pe acest blog de cacat?
     Pentru ca n-am de reprosat nimic, la adresa celor care s-au comportat civilizat si au fost cinstiti, de ce as scrie lucruri naspa despre cineva care a fost ok?
     Scriu asa cum simt, acum asta am simtit in acest moment, si chiar daca e un blog de doi bani, cum probabil ca e, tot cacatul asta se afla in sufletul meu, deci am un suflet ce cacat si nu de piatra cum ma asteptam.
     Oricum nu contez, deci nu-mi fac probleme ca miros naspa :)).
     Dragii mei prea  multe intrebari la care nu o sa ne raspunda nimeni, desi as fi chiar curios sa vad cateva raspunsuri.
    Imi doresc ca soarele acestei dimineti sa ne faca mai buni, mai tandri, mai intelegatori, mai simpli si mai dezinvolti, sa dam dovada unii de maturitatea varstei si nu copilaria maturitatii.
    Nu uitati sa iubiti, sa daruiti dragoste si sa-i pretuiti pe cei care o fac.
Sub lintoliul meu e pace, cred ca voi mai ramane mult timp sub el.
                                                                     Fara ura si partinire.
                                                                                     S.F.C.

Care e pretul...???

   Am fost intrebat azi, ce as fi dispus sa dau pentru a primi in schimb normalitatea, daca as putea sa schimb ceva, care ar fi acel lucru?
  Multe am putea schimba, insa niciodata n-am putea fi perfecti, si apoi ce am avea de oferit, o casa, o masina, un cont in banca, n-ar fi suficient, cu siguranta ni s-ar cere mai mult decat putem da, s-ar cere un suflet, sau poate dragostea, si ma intreb atunci: la ce te ajuta sa fii perfect? Ce satisfactie poti avea, sau cum te poti bucura de perfectiune, daca esti doar un ambalaj perfect, care nu are putere sa simta, pentru ca nu are suflet, care nu poate iubi, pentru ca focul dragostei nu-l mistuie.
   Si cui sa oferim toate astea? Cine ni le cere? Pe cine sa imploram pentru perfectiune?
Raman la ideea ca toti suntem legati unul de altul, ca destinele noastre sunt asa pentru un anumit scop, nimic nu e intamplator, chiar daca uneori avem de suferit, chiar daca am vrea de cele mai multe ori sa fie altfel.
   Ce minunat ar fi ca fara niciun efort, doar cu o mica donatie ai devenit altfel. De cele mai multe ori dorim schimbare nu pentru ca asa am simti noi, ci pentru cei din jur, nu ca am avea vreun beneficiu, ci pentru a nu fi cu nimic iesit din comun.
   Insa eu te intreb: cum ai putea trai fara sa iubesti? Cum ai putea trai o viata langa cineva pe care nu-l iubesti desi te prefaci ca iubesti? Pana cand  vei putea sa minti si sa te minti? Unde e dragostea despre care vorbeste Szent Pal?
   Poti incerca sa te schimbi si poate ai si incercat, cati dintre noi oare nu am incercat? Poti insa incerca, dar niciodata schimba, fara un pret prea mare, care te transforma in stanca.
    Zbucimate clipe, greu drum, la capatul caruia ce se afla oare?
Eu insa nu mai incerc sa ma schimb, sunt sarac, n-am de oferit nimic, sufletul mi-e pustiu, iar dragostea nu mi-o accepta nimeni, nu ma simt vinovat de nimic, nici de piatra nu pot sa fiu, ca doar am incercat, nu-mi ramane decat o singura varianta, sa a accept asa cum sunt.
     Acelasi soare rasare si apune pentru toti, buni sau rai, cu remuscari sau fara ele, scopul e unul singur si ne trage pe toti in aceiasi groapa si cu aceiasi rasplata.
 

In eternum...

	,,De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
	Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
	Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
	Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
	Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
	Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
	Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
	Dragostea nu cade niciodată."     Asta spunea cu 2000 de ani in urma Paul despre dragoste, impesionant, dar totusi pentru noi astazi ea se rezuma la o maladie, dragostea e cea renegata, cea trimisa in exilul uitarii.   Cine mai poate ajunge astazi in profunzimile ei, cum e sa simti dragostea? Cine mai stie azi? Desi e printre noi, e sub ochii nostri, se ofera de multe ori neconditionat, dar ori nu o recunoastem si trecem mai departe, ori inspaimantati de maiestatea si maretia ei, refuzam sa ne supunem acesteia.    Desi cred ca nu suntem demni de o astfel de simtire, din moment ce ne permitem sa ne jucam cu sentimentele unora, ranind, din orgoliu si vanitate, din razbunare,sau pur si simplu pentru a crea suferinta.    Unde e dragostea de care vorbeste Paul astazi? Unde sunt cavalerii demni sa o poarte?

Iar şi iar...

    Simt şi văd cum viaţa mea o ia razna, e nebună dea dreptul, simt asta de la începutul toamnei.
E adevărat că am vrut să fac o schimbare, şi am început în sectorul prieteni, culmea că n-a trebuit să-i selectez eu, sau ales singuri. Pleava s-a dus în vânt. Mi-au rămas prietenii, acum nu mie teamă să-i numesc prieteni, pentru că ştiu sigur că sunt.
     Au rămas cei care, fără să le cer mi-au întins mâna, atunci când m-as fi putut descurca singur sau nu as fi putut. Am astăzi certitudinea că am un sprijin real. Sper şi îmi doresc să-i pot răsplăti, nu-i voi uita şi le voi mulţumi necontenit.
    Pe tărâmul neliniştitei iubiri sunt veşnice şi tulburătoare dorinţe, care vin şi pleacă, vin şi pleacă. Parcă de fiecare dată când imi pierd speranţa, iar apare câte unul, care ba imi promite că mă vrea, ba se minte pe el că nu mă vrea, cert e că sunt sec în reacţii. Dacă mă îndrăgostesc sunt prost pentru că o să pierd, de fiecare dată se întămplă asta, eu sunt veşnic cel la care se poate renunţa, cel peste care se poate trece nepăsător. N-am reprezentat pentru nimeni dorinţa de a mă avea, n-am fost aerul şi nici apa nimănui. Doar tâlhari de sentimente, şoptitori de minciuni şi făcători de sex, că minuni nu mai face nimeni azi.
     Deşi n-am aşa activitate sexuală intensă dealungul carierei şi nici un palmares bogat, mi s-a şoptit la ureche că sunt târfă ( una masculină desigur :)) }, drept e că nu-s fecioară, insă mă întreb ce înseamnă să fii târfă pentru ei.
     Sunt descurajat pentru că de fiecare dată când găsesc pe cineva care să-mi placă, nimic nu iese bine.
Am gasit ceva la care n-aş renunţa, îmi place din diferite motive, însă se pare că nu se prea poate mare lucru.
Se va sfârşi curând, o să plec acasă în weekend semn că la întoarcere nu va mai fi nimic, asa se întâmplă de fiecare dată. Acelaşi scenariu, acelaşi traseu, eu în rolul principal, jucând în postura de părăsit fără motiv.
    Nu mă ajută cu nimic faptul că am fost sincer, nici că am fost fidel, nici că am iubit necondiţionat, nu mai apreciază nimeni astăzi aceste lucruri.
    Nu-ţi cer să mă iubeşti, dacă nu simţi asta, însă cel mai mult aş aprecia dacă ai fi sincer şi nu te-ai juca cu sentimentele mele. Dar sunt convins că nici ție nu-ți pasă, că nici tu nu vei aprecia nimic din cele scrise mai sus. Vei trece cum au făcut-o și alții peste mine, ca un străin peste un mormânt necunoscut, fără să încerci măcar o clipă să vezi cine zace acolo, poate e bun și dacă e, păstrează-l, poate e rău și dacă e, fă-l bun, poate e în întuneric și dacă e, fii tu lumina lui, poate e mort și dacă e, fii viață pentru el, poate ai nevoie de dragoste și dacă ai, el te poate iubi.
     Străine trecător, privește-mă în ochii ca să-mi vezi sufletul și oglindește-te în sinceritatea dragostei mele, treci apoi și te du mai departe, dacă nu simți nicio tresărire.
    Eu mă opresc și aștept ceva să se întâmple, poate ziua 13 din astă lună e mai sentimentală.
                     

Cine imi raspunde???

       Draga si iubita zi de azi...

  Se întâmplă în jurul meu, mai precis în viaţa mea tot felul de anomalii, prima din ele sunt eu după cum bănuiţi, celelalte mă înconjoară.
  Colegul meu de cameră, e fosta mea simpatie, astăzi nu-mi mai stârneşte nici cel mai mic interes, dar observ că eu îl interesez, de la statul noaptea şi a mă privi cum dorm şi până la a fi interesat dacă am prieten, cine e, cum arată, şi dacă nu cumva aş dori să-i fac cunoştinţă cu el, e cale lungă, şi tot acest şir de întrebări e oarecum dubios.
   N-am prieten, deci sunt o posibilă victimă.
Ăsta nu-mi mai tulbură liniştea degeaba se agită. Însă au alţii grijă să o facă.
   Am dat peste altă anomalie, una izolată, refugiată în propria lume, care trăieşte într-o singurătate abisală, pentru ca nu cumva dragostea să-i strice planurile.
    Un chip frumos,
    Cum rareori găseşti,
    Nu-i nici din basm,
   Nici prinţul din poveşti.
 
   Dar cine e ? Rămâne un mister,
   Eu nu-l cunosc, degeaba însă sper,
   Că poate într-o zi cu cer senin,
   Voi adora acest mister străin.

    Deşi-l cred gol de nobila iubire,
    Ea e acolo, căci scânteie-n privire.
    Şi totu-i trist, şi ascuns cu bună ştire,
    E trist, e gol, e plin de nedorire.

   E o lume necuprinsa de iubire,
 
      Mi-am dorit şi am tânjit, cerşind dragoste de când mă ştiu, şi n-am primit-o niciodată, dar să-ţi ofere cineva dragostea lui şi să o refuzi pe motiv că eşti un complicat mi se pare absurd. M-am izbit încă odată de refuzul de a iubi, pentru simplul fapt că ţie frică să încerci, pentru că ţi'ai creat ziduri de apărare, ca să nu fii rănit, ca să nu suferi. Nimic nu-i fără repercursiuni, drept urmare trăieşti în singurătate, o singurătate care te apasă, care  te izolează, care te transformă.
      Misiunea mea s-a sfărşit într-o zi de vineri, era 14, dar cred ca erau repercursiunile zilei de dinainte, sper însă că va veni ziua în care vei dori dragostea, dorinţa mea e să o şi simţi, şi simţind să-ţi aduci aminte că ea te-a atins cu ceva timp în urmă, timp în care tu erai o frumoasă stâncă de granit.
      Mă frapează doar motivele invocate, aş fi înteles dacă era ceva bine întemeiat, deşi la început  a fost vorba doar de sex, ceva s-a aprins acolo, am vazut asta în comportamentul lui, în ochii lui.
     Dar cine sunt eu să distrug lumea, zidul, singurătatea, izolarea cuiva. N-am niciun drept, deci nu revendic nimic, însă cu acestă ocazie deschid şi mai larg ochii, dând inimii de ştire că dragostea nu-i pentru oricine.

                                                            Acelaşi eu,
                                                                           S. F. C.

surprize complicate

       Kedves es edesem ,

   Cum toate trec si vin cu viteza, am ramas restantier cu blogul :).
Minunata poveste despre care am scris cateva articole s-a sfarsit, cum era de asteptat am ajuns sa iesim, dar subiectul relatie nu l-a mai deschis nimeni, eu mi-am facut pledoaria de atatea ori ce rost mai avea, de cealalta parte nu exista niciun interes, asa ca am ramas un soi de amici.
  Am ajuns sa ma cazez si sa stau in camera cu un minunat subiect din trecut: R.
Va mai aduce-ti aminte de el, tipul din biblioteca, dracu stie prin ce invarteala satanica am ajuns cu el in aceiasi camera. Eu am ramas putin surprins, oricum imi era indiferent cu cine stau, mai ales ca acum dupa cele cateva luni, mi-a devenit si el indiferent, deci niciun avantaj, niciun beneficiu, doar indiferenta.
  El cica e incantat, sau e totul doar o mare prefacatorie, pana la urma n-am nici cea mai mica curiozitate, mi se rupe.
  In rest totul bine, am inceput o mare triere a asa zisilor prieteni, in urma careia doar putini au mai ramas in picioare. Mai bine putini si buni, decat multi si fara rost .

dezgust, dezamgire, soc, boala

   Ma zbucium iarasi in durere, atat trupeasca cat si sufleteasca.
Am racit, ma dor rinichii, sunt agitat de la medicamente, am o stare gnerala de disconfort, n-am chef de nimic, nici nu pot face nimic.
   Cu M, lucrurile parca o iau pe calea cea buna, dupa ce am avut o confruntare destul de taioasa cu Istvan, care incerca sa teasa intrigi si povesti , cu ce scop habar n-am .
   Cert e ca am ajuns sa fiu jignit in cel mai mzerabil mod, de cel pe care cu putina vreme inainte am vrut sa-l ajut. Dar nu avea nevoie de ajutor se pare. El a pierdut un prieten, eu am scapat de un dusman.
Nici n-am cuvinte si nici nu pot sa-l zugravesc, toata faza ma lasa rece, si foarte indiferent.
   Si pana la urma ,care prieten te ameninta ca-ti va face rau?
Eu insa traiesc cu speranta ca ce e pregatit pentru mine va fi al meu, indiferent de cate intrigi ar putea tese careva, si pana la urma adevarul este cel care triumfa.

Magasztalja az en lelkem...

   M-am intors de la Cluj destul de deprimat si dezgustat in acelasi timp, nu m-ai aveam nicun chef de nimic.
Sambata aveam o nunta, nu prea aveam chef sa merg, dar toata lumea insista, am avut astfel ocazia sa-mi intalnesc o veche prietena din liceu, nu ne mai vazusem de aproape 4 ani, si ce era interesant e ca aveam locurile la aceiasi masa.
  Am avut o seara minunata, plina de amintiri, de povesti despre prezent si de ce nu si despre viitor, toate inecate in wiski si dans.
   A fost noaptea care mi-a readus zambetul pe buze, optimismul si scanteierile din priviri inapoi.
Asa in starea asta din nou optimista mi s-a parut ca a trecut mai mult timp ,defapt era doar o saptamana, i-am scris lui M. am primit raspunsul ca de obicei, sarcastic ar zice el, caustic si plin de otrava as zice eu.
   Treaca timpul sa treaca toate.
Mie dor de activitatile de la Cluj, de agitatie, aici deja ma plictisesc.
   Urmeaza insa o saptamana cu nopti albe, cu spalat de covoare si lacuit de banci, fac pregatiri pentru Festa Beate Mariae Virginis. Nu mai am mult de stat in zona si am cam neglijat munca pentru templom asa ca am de recuperat, se pare ca va fi si ultimul an in care ma voi mai ocupa de biserica, o rupere enorma ca va lasa un gol imens. Poate se va gasi cineva care sa se ocupe de ea , sau poate se va inchide, vor curge lacrimi si suspine , stiu, dar din pacate nu cred ca voi mai putea continua, asa ca vreau sa-mi iau ramas bun de la scumpa mea catedrala, prin a-mi lasa amprenta pe toate donatiile facute in cei 11 ani, inca nu m-am semnat pe nimic.

                                                                   Cu dragoste,
                                                                                       S.F.C.

a fi sau a nu fi prieten?

  De nenumarate ori mi-ai pus intrebarea de ce totul e ok pana la un punct si apoi praf si pulbere se face totul.
    Si azi se pare ca am gasit raspunsul : prietenii. N-am crezut niciodata ca cei pe care odata i-am hranit ma vor injunghia pe la spate.
    Aveam eu un bun prieten Istvan, care din prostia mea, imi stia toate miscarile legate de M. si care sa aflu de cateva zile ca nu-i acel prieten pe care il credeam.
     Din cate informatii am primit nici nu stiu ce sa mai cred, faza era urmatoarea, colegul lui M. de apartament, organiza o partida de sex in 3, sau un gang-bang, Istvan primise cica oferta de la M. dar Monika a fost cea care i-a interzis sa onoreze invitatia.
     Se pare ca mai facusera asfel de intalniri, nu era prima, doar ca acum stia bine care erau intentiile mele cu M.macar din pricina mea putea refuza, dar cum sa refuze o curva invitatia la sex, si de aici pana la revolta nu a fost decat un pas.
     Eu stiu un lucru, cu prietenii nu faci sex, dar pana la urma tot te fut ei se pare.
    Cat de mult e implicat M in toata povestea nu pot sa stiu, prin urmare nici nu mai zic nimic, sa ma bucur de vacanta, ca asta era sfatul lui mai devreme.
     Am venit la Cluj in speranta ca ne vedem si discutam cum ramane cu noi, dar se pare ca progamul lui e atat de incarcat incat nu exista nici o clipa libera, interesant e ca Istvan stia ca nu ne vedem.
     Se nasc astfel o serie de intrebari. M-am revoltat nu pentru asta, ci pentru faptul ca M. promite niste chestii care au valabilitate de cateva secunde, ca am asa o insemnatate pentru el incat uita de mine. Si daca tot   nu-s in Cluj pana in toamna sa ne bucuram de vacanta. Cum? Gang bang sa fie, ce mai conteaza.
     Prin urmare nu ma mai invinovatesc de nimic, mai pot fi si altii de vina, cu Istvan inchei imediat, cu M astept toamna, insa pana atunci ,, sa ne bucuram de vacanta".
     Maine si plec din Cluj cu sufletul oarecum impacat, mai ales ca nu vreau sa privez pe nimeni de anumite privilegii, asa ca e mai bine sa nu fiu in zona.
     Inca doua palmi primite si inca doua lectii invatate.
Poate intradevar era un beneficiu daca Istvan nu stia nimic, acum insa e prea tarziu, mai ales ca il dorea pe M. cu ceva timp in urma, si asta am aflat prea tarziu.
     Asa ca bagajele se fac maine, iar vacanta abia acum incepe, liber fiind de pacat si ferit de orice tulburare, asteptand toamna fericita.

                                                                      Cu stima,
                                                                                    Gang-Bang :))))

inca un pas...

   Tind sa cred tot mai mult ca-s condamnat la singuratate, ma amagesc singur ca totul va fi bine, cand defapt in realitate nu cred ca poate fi ceva, le multumesc totusi prietenilor mei, pentru ca ma incurajeaza, si pentru ca nu am fost singur in momentele dificile. Koszonom Balint, koszonom Monik.
    Tocmai am vorbit cu M. duminica ma duc la Cluj si am vrut sa vad cand ne putem vedea, cei drept ca pentru asta ma si duc mai tare sa-l vad pe el.
    Ei  si analizand el programul saptamanii viitoare, cam toate zilele sunt ocupate, deci in concluzie ne-om vedea alta data ca el e ocupat, nu chiar, cica isi face loc juma' de ora, timp nu acorda nimanui.
    Printre altele, tine mortis sa-mi reproseze de fiecare data, ca ma intretin parintii, si prin urmare pe mine ma doare-n pula de lumea asta ca banii vin, pe cand el munceste din greu. Ar fi minunat sa n-am nicio grija.
     Recunosc ca toti avem dificultati, dar unii se complica cu mana lor. As putea sa fac psihologie dupa cate tipologii de oameni am intalnit in ultima vreme.
      Iti multumesc Domne pentru tot, dar inaca nu mi-am deschis cabinet de recuperare, asa ca te rog mai ai tu grija dracului de ei si nu mi-i scoate pe toti mie in cale, ca o iau pe aratura cu astia.
      Totodata lui M. ii multumesc pentru clipele minunate petrecute impreuna, nu pot nega ca nu au fost, unele chiar unice si divine, as fi dorit sa tina o vesnicie, si totusi mai sper ca poate fi ceva intre noi.
      Speranta si iarasi speranta.
Ajunge zilei necazul sau, dar maine se poate sfarsi totul.

spre final se pare

    In urma cu mai bine de doua luni, undeva in Cluj incepea povestea noastra, cantarind bine si cu oarecare reticienta am incercat inca odata sa iubesc.
    Astazi se zareste la orizonturi norii esecului, povestea noastra parca se apropie de final. N-as vrea sa regret si nici sa sufar iar, dar totusi parca din coltul ochilor vor cadea lacrimi.
    Insa durerea e cauzata de ignoranta, in speranta ca asta merita, am tot incercat sa-l prind cat mai bine ca sa nu-mi scape, dar totusi am ramas undeva sub linie, in capul listei celor fara importanta.
    Si asta e dureros, cand dai sperante si faci promisiuni, pe care maine le-ai si uitat, ca sa nu mai vorbim ca nu le poti respecta.
    La cat am inghitit ar merita sa explodez, si o fac aici in tacere, inghitind inca o cupa de otrava, dar fara sa mor ci devenind mai otravitor ca niciodata, adaugand in liniste minunatelor esecuri inca unul.
    Dar forta de a merge mai departe o gasim in cele mai ciudate feluri si moduri, timpul sa treaca iarasi si sa vindece.
    Si tot timpul, cel mai scurt, va aduce confirmarea sau infirmarea celor scrise mai sus.

M-am saturat

M-am saturat:
    - sa fiu singur si sa cersesc dragoste,
    - de cei care asteapta ca eu sa fac totul si pe ei ii doare in p..a
    - sa fiu mana dreapta
    - ca nimeni sa nu aprecieze ceea ce fac,
    - de cei care niciodata nu sunt multumiti de mine
    - sa mai sper ca poate exista ceva intre doi barbati,
    - sa fiu vesnic pe locul doi pt. cei carora le-am oferit dragostea si sinceritatea mea,
    - de jocul de-a ,, cat de dulce esti, ce mult te doresc", mai lasa-ma,
    - sa ma indragostesc de cei care ma fac sa sper in zadar,
    - de texte cum ar fi: ,, stii eu nu sun niciodata, am fost foarte ocupat, eram stresat si am uitat de tine "
    - de cei care profita de bunatatea mea,
    - de blogul asta plin de sperante desarte, care devine tot mai deprimant,
    - de situatia incerta cu M.
    - de oameni tampiti, retardati si cretini,
 M-am saturat de tot, va urasc pe toti, si urasc mai ales aceasta clipa, in care scriu ca sa ma pot razbuna, cand in mod normal ar trebui sa urlu si sa dau palme.
  Urasc sa fiu simpatic si dulce, cand as putea foarte bine sa fiu a dracului de otravitor.

                                                                         S.F.C.

Merg spre casa,

    Am lipsit ceva timp, asa ca voi incepe cu informatii despre poveste.
Asteptam ziua de marti sa ne vedem la cafea, M n-a mai dat niciun semn, eu am plecat acasa, a urmat insa o mica divergenta, de buna credinta fiind am incercat sa vb cu el, dar mi s-a spus pe un ton foarte caustic ca sunt deranjant, i-am trimis in doua zile doua sms-uri, la care normal ca n-am primit niciun raspuns.
     Am fost sunat insa ziua urmatoare pentru scuzele de rigoare, si ca de obicei cand calcam stramb, e de vina stresul. Treaca si asta. Vorbim foarte rar si primesc raspunsuri haotice, situatia e destul de ciudata.
     Enervat de situatia, i-am trimis zilele astea un mesaj, in care am pus minunata intrebare, daca exista vreo sansa. Discutia ramane deschisa vom vorbi despre asta la Cluj, probabil ca da, posibil sa nu, cine mai intelege ceva, ca eu unul nu. Ar fi minunat sa fim impreuna, din punctul meu de vedere, normal, ramane insa un semn de intrebare.
     Una peste alta, eu sunt acasa, incerc de doua saptamani sa fac ordine prin casa si prin jurul ei, dar inca nu am terminat.
     Aseara am fost la un botez, si am avut minunata ocazie sa ma intalnesc cu cativa prieteni din vechea gasca, nu mare mi-a fost uimirea sa constat, ca marea majoritate din cei ramasi, si bine ca un au ramas multi sunt niste tampiti, redusi din multe puncte de vedere, probabil erau de la inceput asa, doar ca acum ii vad eu altfel.
     Persoane cu care nu prea ai despre ce sa vorbesti, un sat care e aproape mort desi are 2500 de locuitori, un loc pustiu, si in pustietatea asta ma aflu eu, dornic de mai mult, cu gandul la M, si punand la cale noi strategii de cucerire.

                                                                         Puszilunk,
                                                                                           S.F.C.

Dar totusi...

                Kedves boratok

     Pana la urma lucrurile nu era asa cum imi imaginasem eu, ieri seara am iesit cu M. la o poveste, mi-a lasat impresia ca totusi ma place. Dupa trebuia sa mergem la o plimbare, dar fiindca era imbracat inadecvat si afara era destul de frig pentru o seara de iunie, am primit invitatia de a merge la el acasa.
     Am petrecut cateva ore minunate imbratisati, sub plapuma binenteles ca ne era cam frig, am povestit, ne-am pupacit, a fost superb. Desi imi doream sa raman, dimineata aveam sustinerea licentei, ar fi trebuit sa ma trezesc pe la 6 sa vin acasa, si n-am vrut sa-l mai deranjez pe M.
     Urma ca azi dupa ce se trezeste sa merg la el si sa petrecem ziua impreuna. N-am primit o confirmare verbala sigura, dar cred ca suntem impreuna sau cel putin dorinta exista de ambele parti.
      Dar totusi, n-am mai ajuns azi la el, am vb la telefon si se pare ca in planurile zilei de azi eu nu mai eram inclus. Asta mi-a creat un pic indispozitie, ma asteptam sa am o zi minunata, cum am si inceput-o de altfel, in zorii noptii.
      N-am foarte mari sperante, mi s-au soptit tot felu de chestii, de genul, de acuma ma ai pe mine, ma bucur ca te-am gasit, insa candva le-am mai auzit si deznodamantul a fost trist.
      Imi pare rau ca pun la indoiala soaptele tale M., dar cand te arzi sufli si in inghetata.
Am impresia ca mi tare greu sa mai iubesc, si apoi mai intervine si perioada asta de trei luni in care lipsesc din Cluj si care oarecum ma intristeaza, poate inceputul nostru va fi durabil si din toamna vom putea continua.
      Sunt mai confuz ca niciodata, oricum lucrurile au evoluat destul de lent, dar intr-un mod minunat.
Printre altele sunt foarte obosit, astept cu nerabdare ziua de maine , cand in mod normal ar trebui sa ne vedem, si apoi sa plec spre casa.
      Sunt putin ingrijorat si din cauza problemelor de sanatate, care inca mai persista, banuiesc ca nu o sa mor pana in toamna, dar totusi daca se va intampla, macar am trait niste clipe de neuitat.
      Ar mai fi multe de zis, dar nem vagyok melto.
Incerc sa gandesc cat se poate de pozitiv, si sper ca totul va evolua spre bine.

                                                                  Edes ejszokat,
                                                                                            S.F.C.

Informatii despre poveste

         Edesem,

   Ziua de azi a fost una moarta, plina de ploaie si de monotonie, prin urmare nici n-am avut motive sa ma ridic din pat. Am de ce va timp, un sentiment ciudat, ca iar ceva se intampla.
   Am fost miercuri cu M. la pizza, ne-am simtit foarte bine, a avut loc si o faza comica, si-a uitat cheile la pizzerie, am impresia ca e foarte emotionat in preajma mea.
   De ieri sunt singur in camera, animalele mele sunt plecate, asa ca am facut curatenie si m-am bucurat de doua zile de aer proaspat, din pacate maine se intorc, noroc ca mai am doar doua zile de suportat.
   Cu M. ar trebui in mod normal sa ma intalnesc maine seara, sau luni, din cate mi-a spus e plecat la bunici, undeva in jurul Clujului.
   Si totusi lucrurile stau altfel.
M. mi se pare un om minunat, un tip educat cu bune maniere, atent, dragut, destept. Am senzatia ca ma place, sau doar ma insel ca de obicei, posibil si asta. Drept e ca nu mai sunt ca alta data, imi place de el nu pot nega asta, insa pana nu am certitudinea ca totul e ok, nu mai incep sa ma topesc.
   Se pare totusi ca M. e la Cluj se duce in minunatul club, n-ar fi asta o problema, doar ca incep sa ma indoiesc ca vom avea un final fericit.
   Indiferent de final, nu voi suferi ca odinioara, din toate esecurile mele am invatat totusi ceva, ca suflet pui sper final in ,, supa" si nu la inceput.
   Ce ma revolta cel mai tare , e ca de fiecare data patesc la fel, raman cu inima franta, si voi sfarsi sa nu mai pot iubi niciodata, sa nu mai am incredere in nimeni, si pana la urma sa renunt.
   N-am sa inteleg de ce unii pot sa se joace cu sentimentele cuiva, fara sa aiba de suferit, oare pentru inimi frante, in mod constient si voit, nu exista nicio pedeapsa?
   Sper totusi ca un om bun, ca si M. e demn numai de fapte bune.
Suntem ceea ce facem, deci marea majoritate suntem rai, cei care traiesc fara dragoste, nu pot oferi dragoste.
   Dupa atatea renuntari, mi s-a implinit o dorinta, cea mai arzatoare si totusi e negesar sa vina iar renuntarile?
Sper ca in urmatoarele 24 de ore lucrurile sa ia o anumita forma, ori buna ,ori rea.
   Si M. cred in tine si sper sa fii ceea ce pari, asa ca nu ma dezamagi.

                                                                                  Viszont,
                                                                                              S.F.C.

11 ani de dorinta

 
 In urma cu 11 ani, intr-o zi scaldata de razele soarelui, o duminica calda de august, 28 august Anno Domini 2000, am pasit pentru prima data intr-o biserica catolica, cea de acasa despre care am mai scris.
   Duminica sufletului meu, duminica in care ceva s-a schimbat, cineva din acel loc soptea sufletului meu, atragandu-l si oferindu-i liniste si pace.
   Eram doar un copil si simteam ca un copil, n-am stiut niciodata ce va urma si cat voi avea de platit, dar totusi in cele mai grele clipe, acolo a fost locul meu de refugiu, acolo a fost prietenul si confidentul meu, in fata caruia am venit cu bune si cu rele, plangand sau zambind, in timpul zilei sau in timpul noptii.
   Era, este si va fi acolo, in tabernacol, din dragoste nemarginita.
Astazi, dupa 11 ani de lupta, am jurat credinta Biserici Romano- Catolice, am castigat astfel o lunga batalie, rasplata pentru tot ce-am facut, pentru tot ce-am suferit, jumatate din viata mea, un jug dulce si o povara usoara.
   Am fost intampinat de dimineata cu stropi calzi de ploaie, primind astfel confirmarea ca am lucrat bine, sunt emotionat si in acelasi timp invaluit de pace, sufletul meu nu se mai zbuciuma.
   Cea mai arzatoare dorinta s-a implinit.
Sunt intr-o stare pe care nu o pot descrie, n-am cuvinte.
Vreau sa multumesc celor care au fost alaturi de mine, si m-au incurajat, si in special corpului clerical de la Szent Mihaly templom.

                                                                          Pax vobis,
                                                                                                 S.F.C.

Mai adanc in poveste

                             
 A fost o seara si a fost o vineri dimineata, vinerea festivitatii, un pic sunt agitat, trebuie sa ajunga si ai mei, in camera agitatie, senzatii tipice.
   Cum era si normal ai mei se ratacesc si ajung prin Ghiorgheni, tipic. La festivitate haos total, nimeni nu stie nimic, toti ne lovim unii de altii, dar pana la urma a fost totul ok. M-am invitat decat fetele si pe Stefan, era planificat si M. dar n-am reusit sa dau de el, nici nu cred ca ar fi onorat invitatia, desi era dragut.
   Seara am baut in camera cu cativa colegi, nu stiu care a fost cauza ca n-am reusit sa ma imbat.

   Si a fost o seara, si a fost o dimineata,
 Sambata dimineata, zi de relaxare, am stabilit sa merg cu M. sa vizitam turnul de la Szent Mihaly, n-am reusit inca sa-l vad, asa ca era numa bine. Scumpul meu M. era asa de emotionat si entuziasmat in acelasi timp, era o dorinta mai veche a lui, despre care credea ca nu se materializa niciodata, noroc cu mine ca am pile la biserica.
    Turnul e minunat, doar ca eu am o problema cu inaltimea, asa ca la jumatatea drumului am renuntat si a trebuit sa cobor. L-am asteptat jos cuminte pe M. pentru toata excursia am primit un pupic pe frunte. Parca traiam un basm, singuri intr-un turn vechi de 300 de ani, intre altare scoase din uz si ornamente gotice de piatra, am primit cel mai romantic sarut din viata mea, sincer eu l-as fi strans in brate, dar totusi suntem intr-o biserica, si mai suntem si oameni in toata firea pana la urma.
   Oricum basmul nostru a continuat cu o prajitura, cu povestiri din copilarie si o scurta plimbare, cateva ore minunate petrecute impreuna.

   Si iarasi a fost o seara, si o alta minunata dimineata,
Duminica era planificata o iesire la Gradina Botanica, timpul insa era nasol, am tot asteptat vesti de la M. si nimic pana seara, din nou plimbare prin ploaie, se pare ca o adoram amandoi.
    Si ca sa fie si mai romantic ne-am dus la un pahar de vin, doua, trei, patru ca acasa am ajuns varza.
A fost o alta zi de basm, cu povesti, cu priviri, cu zambete, cu atingeri. Dar totusi cu basmul nu stiu cum va ramane, eu plec din Cluj saptamana viitoare, parca nu-mi vine sa plec, simt ca am gasit ceea ce imi doream de multa vreme.

Tocmai imi trimite M. pozele din turn, si cica sunt un scump si m-ar pupaci tot, de parca eu nu :)))
   Printre altele promisese si doua poze cu el, dar zice ca n-am nevoie de poze, doar il am pe el. Acuma m-am topit ca o bucatica de ceara, incercata in focul dragostei, si stralucesc ca un soare, intr-o minunata seara de iulie.
   
          Pana ajung sa-l pup pe el, va pup dulce pe voi,

                                                           Din basm,
                                                                              S.F.C

Inceput de poveste...

                                             
         Szeretteink,

   Dupa cum am incheiat articolul precedent, urma sa plec acasa, am ajuns si acasa intr-un final, insa boala mea s-a agravat, asa ca am avut cateva zile de agonie, am scapat cu viata totusi dupa o urata enterocolita, sau ceva de genu, cert e ca am ars la propriu, am ajuns la 40 de grade.
   Lasand la o parte aspectul negativ, a fost totusi minunat, am ajuns in momentul infloririi crinilor, florile mele de suflet, de obicei ador florile albe, am o slabiciune pentru ele. I-am trimis un sms la Mihai, insa nu mi-a raspuns, trecusera cateva zile si nu a dat niciun semn, am inceput sa ma ingrijorez putin, semn ca ceva se infiripa. Am luat hotararea sa-l sun marti seara, cum ma si asteptam a fost destul de ocupat, ma bucur ca e ok si astept cu nerabdare sa-l revad. Ne-am mai lasat niste mesaje ulterior semn ca interes exista de ambele parti, mai niste complimente si incet incet poveste e pe cale sa inceapa.
    Am ajuns din nou la Cluj, in camera de camin dezastru, mizerie de nedescris, colegii mei ca doi sobolani printre gunoaie, se simt in largul lor, raman traznit de uimire si ma umple dezgustul, nu mai am replica. L-am anuntat pe bulgarasul meu de ciocolata ca am sosit si ii trece prin cap sa ne vedem azi la mirifica prajitura.
    Minunat, printre stropii de ploaie l-am asteptat sa vina, era asa dulce, prajitura a fost intradevar minunata, Mihai era un pic agitat si grabit, asa ca n-am stat foarte mult, oricum sunt incantat ca l-am vazut.
    Urma sa ma intalnesc cu fetele pe la 6, si asteptandu-le pe ele cine crezi ca suna Mihai, mie nu prea imi vine sa cred ca inca nu visez, mi-a multumit pentru timpul acordat, ocazie cu care i-am spus ca abia astept sa-l revad, etc... Deja simt ca imi cresc aripi.
    Am aflat de la Moni ca unu din prieteni nostri are ceva probleme, si se descurca cam greu, imi pare foarte rau pentru el, asa ca am hotarat sa-i dau o mana de ajutor, asa cum pot, ca doar de asta suntem prieteni. N-am adus foarte multa mancare, date fiind problemele mele de sanatate, dar din cate am adus maine ii fac o vizita si ii duc lui jumatate, imi curg lacrimile cand ma gandesc la el, eu nu stiam nimic de toata treaba, stiu ca nu-i prea placut, dar cand ai nevoie de ajutor cere, eu intodeauna am ajutat, daca am avut posibilitate, si mai ales pe cunoscuti.
    Ma indreptam spre casa si intamplator ma intalnesc cu Mihai, fusese la un concert al Filarmonicii, deja am o seara minunata :P.
    Cine stie ce va iesi pana la urma, cert e ca imi cam place, nu ma ambalez prea tare ca iar dau cu capul de asfalt, nici n-am de gand sa mai fortez nota, astept sa decurga totul lin.
     Va doresc o seara minunata tuturor si sa aveti parte de prieteni adevarati.


                                                                                       Szeretettel,
                                                                                                           S.F.C.

Oare de ce? (miert?)

          
                              Edesem,
     
     E vineri seara, ora 9, sunt bolnav din toate punctele de vedere, ma simt rau de ieri din cauza stomacului, azi n-am putut sa mananc nimic.
    In ultima vreme, am inceput sa ma intalnesc cu Robert zilnic, acuma chiar e involuntar, pe langa ca il vad tot timpul pe geam. Ne-am intalnit si azi dimineata, in drum spre faculta, acolo il astepta un tip, caruia trebuia sa-i dea niste cursuri, cei drept il mai vazusem pe tip, si am o banuiala in privinta lui, in fine am stat la ultimul meu curs din studentie, am fost putin coplesit de emotii, am terminat intr-un final, cu rezultate nesperat de bune ambele facultati.
    Intre timp am aflat de la Robi, ca pleaca in America in curand, pe perioada verii. Ne-am despartit de la curs pe motiv ca aveam de urmat directii diferite.
    Am ceva treaba cu sefa de an, asa ca m-am indreptat spre institut, si stand pe banca cu doi colegii, apare si misteriosul tip, desi l-am mai vazut de nenumarate ori ,n-am avut ocazia sa vorbesc cu el. Se cunoaste cu colegii mei si incepem sa discutam probleme legate de examene. El astepta pe cineva, eu banuiam pe cine, si tocmai se incadra in peisaj Robi, i se taiase zambetul, la intalnirea privirii mele. Tipul avea nevoie de ceva xeroxuri si intre timp il invita la o cafea. Eram mort de curiozitate sa vad ce raspunde, evita prima data insa tipul insista. Robi se fastacea ,tocmai ca nu prea vrea sa aud eu raspunsul, si se hatarasc sa faca xeroxurile prima data.
    Ma simteam naspa, si imi venea sa pleznesc de gelozie. Atmosfera dintre ei era destul de degajata, sa fie o noua victima robertiana, oricum tipul e hidos, si destul de urat, cel putin in comparatie cu mine, nu ca as fi eu o frumusete, dar spre deosebire de ala chiar sunt, plus diferenta de inaltime de vreo 20 de cm.
    In fine ,poate e doar imaginatia mea, ma simt ignorat, defapt chiar sunt ignorat, si apoi un pic de gelozie exista la mijloc. Chiar il plac pe prostul asta si fazele de genu ma cam ranesc, n-ar fi prima, dar inca nu m-am obisnuit cu idea ca am pierdut.
    Cat despre Mihai, am iesit si seara urmatoare la o plimbare, si pana la urma am ajuns la o bere, e tare simpatic si dinamic, am hotarat sa iesim aseara la o prjitura, dar n-am mai iesit, nici nu ma simteam prea bine. Am lasat pe azi iesitul, si sincer tot asteptam sa dea un semn, pauza. Asa ca am dat eu pana la urma, insa n-am adus prajitura in discutie, ca sa nu cumva o tramsform in marul discordiei, el nu zice nimic, poate a uitat, sau poate se face ca a uitat. Cei drept are si un program destul de nasol.
    In alta ordine de idei, tipul e chiar dragut si nu mi-ar displace deloc, insa ca de obicei eu ii plac pe toti si pe mine nu ma place nici dracu.
    Cat despre C. decand iarasi cu despartirea cica, nu mai da niciun semn, am incercat sa vorbesc eu cu el, dar am primit niste raspunsuri seci, nu ma mai stresez, ca nu merita, oricum urmeaza din nou o curatenie masiva, pe cine deranjez nu merita sa pastrez.
    De azi am scapat si de datoria fata de Moni, adica nu mai am pisica in custodie, maine poate reusim sa ne vedem la o cafea.
    Eu maine plec acasa cateva zile, cu aceasta ocazie voi lasa lucrurile sa se aseze, nu mai rezist din cauza oboselii si a stresului, semn ca deja stomacul a cazut la datorie, n-am putut sa mananc nimic si am o stare de lesin, sper sa nu mor pana maine.


                                                                             Viszont, Szili.

Majus utolso napjan.

      In stropi calzi de ploaie am inceput, si tot cu ploaie termin.
Ultima zi de mai, un mai plin de zbucium si schimbator,  luna in care de la ploaie am trecut brusc la soare si invers. Asa a fost si ziua de azi, am inceput cu soare,  si am sfarsit se pare in stropi de binecuvantare.
Dupa nervii de dimineata, si surpriza facuta de pisoiul lui Monik, a venit ploaia, care a marcat finalul, a pus capat unei perioade tulburatoare, care azi parca ma inspaimanta.
    Am hotarat azi cu Mihai sa ne vedem la cafea, era foarte agitat si emotionat, mi-am dat seama dupa cum se agita in fata geamului, dealtfel e o persoana foarte ok, el uraste cainii, eu am inceput sa urasc pisicile.
    Apoi am fost la cina la parohie, ma invitase Foesperes, am mai stat la povesti, pare a fi un om bun, gata sa dea o mana de ajutor, dealtfel parohia e impresionanta, la fel si cainele parohului, cu limba lui mai mult mov decat albastra.
    Am inceput sa citesc niste cursuri , dar n-am niciun chef, ma uit pe gem si in momentul acela apare Robi, el se uita la mine , eu la el, tare mi se par dubioase coincidentele astea. Ce e si mai ciudat, e ca ma vede si vorbeste cu mine, vine chiar si la mine in camera, eu eram singur, asta ii da curaj parca, insa nu pentru mult timp, pentru ca apare un coleg. Trebuia sa strice cineva momentul, ca de obicei. Robi pleaca.
    Are ceva omul asta, oricat as vrea sa-l uit nu pot, si de cate ori il vad ma topesc ca un cub de gheata, plus ca m-am satrat ca dimineata cand ma uit pe geam sa-l vad plecand, seara sa-l vad venind, ma enerveaza chestia asta. Oare de ce se tot intampla?
    Acum sunt obosit, din toate punctele de vedere, vreau acasa, vreau sa fiu din nou prima zi de mai, sa o simt iar. Nu mai am mult , sambata plec.
    Incep o luna noua in acelasi loc, totul parca se repeta ciclic, cine stie ce aduce noua etapa.

                                                                                        S.F.C.

fara dragoste...

     

   In urma cu ceva timp, imi doream, sa nu mai pot iubi, sa fiu de piatra, crezand ca astfel nu o sa mai sufar, ca totul va functiona ca un mecanism, daca lipseste dragostea.

   Si am ajuns in tulburatoarea si zbuciumata luna mai, sa experimentez si acest lucru. Se zice ca-i important sa cazi, pentru ca sa ai de unde te intoarce, si cand te intorci, in cazul in care nu te tot duci in jos, sa te intorci cu mai multa daruire, recunostinta si binenteles dragoste la lucrurile de la care ai plecat.

   Asa am ajuns eu, in ultimele zile sa-mi calc in picioare toate principiile morale, si sa fac lucruri pe care candva le-as fi judecat si condamnat cu asprime, dar pana nu ajungi sa patesti nu crezi, si am cazut tocmai pentru ca am crezut ca n-am nevoie de dragoste. Ajungem exact un mecanism, nu mai simtim nimic, totul se produce mecanic.

   Se zice ca nu exista intuneric, doar lipsa liminii, nu exista rau ci doar lipsa binelui, nu exista ura, ci doar lipsa dragostei. Stau si ma uit pe geam, la cei care vin si pleaca, cati dintre ei oare iubesc? Cati dintre ei stiu sa iubeasca? Cati dintre ei se simt iubiti? Cati dintre ei recunosc ca iubesc? Nu as putea raspunde, insa am vazut oameni carora li s-a spus: Te iubesc! si care in loc sa se umple de lumina, de bucurie, de stralucire, sau intunecat, si-au inceput sa urasca, sa dispretuiasca, sa ignore. Din cauza asta mi-a fost frica de multe ori, sa recunosc ce simt, si cand mi-am facut curaj, am patit exact cum era de asteptat, am fost ignorat, dispretuit, evitat.

    Toate astea m-au fac sa urasc, sa vreau sa ma razbun, sa fiu otrava, si ajungand sa fiu, sa fac lucruri care prin dragoste mi-ar fi creat extaz, m-am trezit, si m-am hotarat ca nu vreau sa traiesc fara dragoste.

    Bucurati-va ca sunteti iubiti, indiferent in ce mod, ca o sa vina clipe cand ati dori sa va iubeasca cineva si nu o sa fie cine, ca urand te faci sclavul urii, si otravind te faci otrava, si celui otravit, daca ii faci antidotul prea tarziu, se naste moarte.

    O floare pusa intr-o vaza, daca e pusa cu dragoste, straluceste si radiaza de lumina si bucurie, impartind mireasma ei toturor, mai mult decat un buchet, in aceiasi vaza pus cu ura, cu prefacatorie, cu invidie, care se va intuneca, si se va ofili, semnaland tuturor lipsa dragostei.

    Iubiti, si radiati in jurul vostru dragoste, ca sa nu fiti da-ti uitarii, si nici acoperiti de umbra urii, sa nu va ofiliti ca si o floare, fiti intreaga viata ca florile lunii mai, plini de parfum, si scaldati in lumina, si lumina pentru cei din intuneric.

                                                             Cu drag, 

                                                                        Szilard.

plata...

   
            Si a fost o seara ,si a fost o dimineata....
     Si de dimineata, m-am dus la faculta, dupa ce am scos toate hainele din dulap si nu stiam cu ce sa ma imbrac.
Am dormit groaznic, si m-am trezit cu capsa pusa. Ma duc spre faculta ca spre camera de gazare, m-am intalnit cu Renike pe hol si povesteam de examene, si iata ca vine si minunea noastra, azi ma vede,ma si saluta si sta sa si vorbeasca cu noi. Intreb si eu cum de a fost la adoratie, vai da eu de unde stiu, am fost acolo ? Scuza : da nu te-am vazut. Normal ca nu ,ca n-am decat 1.86, nu ma poti observa asa usor.
     De aici si pana la a ma transforma intr-o sticla de otrava nu a fost decat un pas. Si incep sa-i descriu toate miscarile facute, si ii spun si care era scopul pt care nu ma vazut si ce incerca sa-mi demonstreze. Ca sa ii si explic ca la 1.90 ii cam rar oxigenu, si poate asta ii problema de nu vede bine. Toate astea cu un zambet sadic pe buze, varsand venin, si normal cu cativa colegii in jur. Oricum nu prea pricepeau ei care ii treaba, dar toti radeam, mai putin el, se mai intampla, cum dai asa primesti.
    Si ce sa vezi ca ajunge la concluzia ca , eu defapt il urmaresc, si ar fi cazul sa devina rau cu mine, ca vezi doamne ii prea bun. Asta a generat o a doua contra ofensiva din partea mea, deja simteam cum ii vine sa se taie tot ca o maioneza. L-am tinut asa doua ore, timp in care i-am mai timis si cateva sms-uri sa-i spun ca-i o bestie si un porc. Nu stiu ce planuri si-a facut pe azi ,da sigur nu mai are chef de viata.
    Luna asta mai mi-a adus o gramada de schimbari , am devenit de o rautate de nedescris, doar cu cei care merita, si totodata unii chiar nu merita iertati, si el e unul dintre cei fara drept de apel, i-as fi dat pace daca, nu si-ar fi permis sa se joace atata cu mine, cu tupeu jegos si nesimtit.

                                       Ma duc sa-mi culeg laurii la o cafea,

                                                                 pe voi va iubesc, inca :)))

bilant....

            N-am mai scris de aproape 2 saptamani, asa ca sa ne intoarcem un pic in urma. Am fost luat pe nepregatite de o groaznica raceala, printre altele am facut si o criza de fiere, eram devastat si mai eram si foarte nervos, orice chestie spusa pe un alt ton decat cel normal ma scoate din fire, ma enervez rapid si explodez.
           M-am intalnit si cu C. am avut iarasi deferite discutii, tot incerc sa aflu principiul dupa care functioneaza, parca acum am inteles cum sta treaba acolo. In fine am inteles ca nu-i loc de mine, si stau acuma si ma mir cum dracu ma pot amagii asa, ma aprind ca un pai, sunt orb, si ma las dus de val cu tot cu cal.
          Raceala mi s-a agravat, am primit de la Monik ceva medicamente, intre timp imi pierd vocea, vb prin semne, de murit nu mor, da ma chinui. Rupt dupa ziua de miercuri, cu ariciu in gat, fara voce, dau like la o poza, ajung in doua ore la un date, cum is deja scarbit de tot ,si am devenit o bruta mi se rupe. Ar fi timpul si cazul sa o fac si pe asta, cu toate ca nu simt nimic pt persoana respectiva, cu atat mai bine, destul am tot iubit toti nebunii, si tot eu am cazut de fazan.
          Pornesc la drum si nu fac doi pasi ,iar dau bot in bot cu Robert, se naruie totul cu mine, in fine vorbim si plec mai departe, parca imi venea sa nu mai merg nicaieri, sa ma intorc inapoi. Altadata. Ajung la un tip bestial, exact acel barbat pe care il tot cautam eu. Eu pe silent, el pe treaba, am bagat o noapte intreaga. Cu toate ca a fost prima data , am trait ceva de neuitat, eram in extaz, si apoi tipul stia meserie.
          Am facut-o si pe asta, si chiar n-am niciun regret, mi-ar fi parut rau daca m-as fi intors inapoi. Problema cu iesitul din pepeni e rezolvata, momentan sunt calm si linistit, efectul sexului ce mai :)))).

         Saptamana asta ,dau de alt tip, tot apar astia ca ciupercile, pare super si pana la urma chiar e. Hotaram azi sa ne vedem pe la 9 la o poveste. Cum intalnirea nu era prevazuta in progam, de la 8 vorbisem ca merg cu Moni la Adoratie, si nu incepe bine adoratia ca cine crezi ca vine la biserica, Robert. Daca ar fi cazut biserica pe mine ,sigur ma simteam mai ok, si apoi ce dracu cauta asta acolo. Simt ca ma prabusesc, totul se naruie in jur, si izbucnesc in plans, ma adun spre final si dau sa ies, ma vede, dar in acelasi ton de ignoranta, ma fac, ca si el ca nu-l cunosc. Pe Eroilor ma pun cu Moni pe prima banca ,mai departe nu puteam merge pana nu ma adun. Prin fata noastra trece cu un  aer solemn, si cu nasul pe sus Robert, normal ca nu ma vede, doar vrea sa-mi demonstreze ca pula i de mine, si ca defapt nu insemn nimic pentru el.

        L-am lasat sa plece, intre timp suna tipul cu care urma sa ma intalnesc, ne vedem in piata Uniri , in 5 minute ajunge, pornim si iarasi dam de Robert, incerc sa-l evit si schimb directia, normal ca ma vede si intr-un final ajunge sa faca ture in jurul meu.

 Dar pleaca, si eu incerc sa ma calmez.

o simpla palma...

      Si a fost o seara, si a fost o dimineata...
  O dimineata care trebuia sa fie minunata, si a fost un adevarat dezastru, am inceput cu Monik, discutii filozofice, tripla mea personalitate, eu cel de zi cu zi, eu cel de pe messenger, eu cel de pe blog, trei persoane diferite si o singura fiinta. Eu cel care ma cred sfant si bun catolic, care dau sfaturi si judec, eu care nu-mi pot respecta sfaturile, eu care nu recunosc si nu accept ca sunt gay.
   Eu care il oblig pe Istvan sa vina la templom, chiar daca pentru el biserica nu reprezinta nimic, eu care i-am reprosat lui Vlad ca nu pe toti barbatii ii reprezinta ,,curu" si sa vb in numele lui.
   N-am pretentii de sfant, pt ca nu sunt vrednic, nici nu ma bat cu pumnul in piept ca-s bun catolic, Istvan daca se simte lezat de biserica putea refuza invitatia , ca doar l-am invitat ,n-am obligat pe nimeni niciodata si nici nu o voi face, legat de Vlad ma abtin, pt ca de fiecare data cand zic ceva se simte jignit. Astia erau prietenii mei, aia care atunci cand au avut nevoie ,mi-am dat si ultimul ban ca sa-i ajut, si eu azi sunt singur , realizand ca defapt prieteni mei, ma considera o fiinta diabolica, care nu are decat reprosuri si jigniri la adresa lor. Cei pe care odata nu i-am lasat sa piara ,imi intorc spatele la nevoie.
   Despre asta era vb in primele clipe ale diminetii, si printre toate cobor cu hainele la spalatorie, ca sa ma tamponez cand ies de Robi si sa fiu privit cu dispret, vezi doamne cum imi permit sa ma lovesc de el pe scari, toate astea exprimate doar din priviri, adevarata privire diabolica.
   Era clar in mintea mea ca o sa am o zi groaznica, demna de poieziile lui Bacovia:,, si flori de plumb, si funerar vesmant, stam singur in cavou si era vant...."
   Am continuat sa explic ca nu ma pot impaca cu gandul ca sunt g.. ,si nu o sa ma accept prea curand, dar asta nu inseamna ca daca pe mine nu scrie mare si fumos GAY sunt superficial, si cu 10 fete, ma zbat inca intre a fi sau a nu fi, si tot ce am scris aici sunt doar franturi din viata, doar unele dorinte si renuntari.
   Intre timp intervine si C in poveste curios de ce eram o bomba cu ceas. Am inchis totul si am plecat spre biblioteca, cu speranta ca acolo imi revin , cum sa nu ,dupa nici 30 de minute apare Robi, eram ignorat cu desavarsire, si normal ca trebuia sa n-am liniste asa ca vine sa stea langa mine, un om mai parsiv ca asta n-am vazut in viata mea.
   M-am simtit groaznic, ca sa vina dupa vreo 3 ore de ignoranta sa ma intrebe cum ma simt, minunat. Imi venea sa-l iau la pumni, am reusit doar sa-i trag o palma dupa ceafa, si sa-i intre botul in carte cu tot cu satisfactia aia care se citea in ochii lui , era socat si se uita la mine cu niste ochii de broasca calcata cu bicicleta, am zambit sadic si mi-am continuat lectura.
  Si a fost o seara, si a fost o dimineata

Raceala...

      Am adormit cand ploua, m-am trezit tot in ploaie si tot prin ploaie am pornit la drum, fizic eram ok pana a inceput sa ma doara capul, asta era fizic ,ca spiritual eram ok. Si a fost o seara, si o dimineata.
     Marti zi plina dupa cursuri, m-am facut soarece de biblioteca, studiu intens al marii terori, si a celor arsi in crematorii. Apare si subiectul nostru sa-si recupereze mapa, avea de gand sa ramana ,dar eram eu acolo, spaima si blestemul, finut ca o zana se furiseaza si pleaca, pacat ca avem o usa care scartaie ingrozitor si pacat ca esti prea mare ca sa te poti face nevazut in spatele unei foi A4. Toate astea m-au umplut de dezgust, chiar ma depaseste situatia, nu inteleg de ce face asta, si nici nu voi incerca sa inteleg.
     Dupa asta lucruri fara importanta. Si a fost o seara, si a fost o dimineata.
Azi o zi cu opt ore de curs, iarasi comunism ,iarasi teroare si la catedra acelasi asasin, dupa un seminar ratat din cauza frisoanelor, o mica intalnire de comitet la o cafea, discutii aiurea la care am fost prezent doar fizic, cu scurte raspunsuri caustice, azi sunt caustic, fara niciun chef, cu aceiasi ameteala care persista.
   Si iarasi se face seara, si vine o dimineata. Tremur de frig, cu sufletul gol, fara nicio dorinta ,pt ca le-am ars de mult in crematoriul sufletului, pe cele prezente si pe cele trecute, asteptandu-le pe cele viitoare. Sunt gol de dorinte, si gol de dragoste, caustic mai tare ca niciodata, viitorul nu-l vad, prezentul mi-e indiferent, iar trecutul nu-l mai simt.
    Am starnit instinctul de aparare a lui C.care s-a simtit demascat, crease el o poveste interesanta, dar cu o logica slabuta si care nu era menita sa reziste pe termen lung, asta daca nu ma insel si nu cred ca ma insel. N-am eu experinta, da totusi gandesc logic, totul era menit sa-l faca mai interesant, am prins firul povestii de multa vreme, dar ma distreaza cum tot persevereaza cu enormitatea asta. M-am facut spaima si blestem si pentru asta, sunt ceea ce sunt, si sunt asa cum ma stiti, m-am doua fete si nici nu inventez nimic ca sa fiu mai interesant, de asta detest toata mascarada asta, si am devenit unealta diavolului pentru cei care o practica.
    De asta am si postat conversatia cu Robi sa nu credeti ca vorbesc de dragul leli.
Degeaba am scris pe blog ce-am avut pe suflet, ca tot n-a avut niciun efect, sau nu cel la care speram eu, sau poate cei care nu simt nimic nici nu vad,ori le e frica de ce simt, daca amani poate fi prea tarziu, nu mai are importanta, trecutul e mort, la fel de fara importanta sunt si cei despre care am scris.
    Se face seara si sper sa prind inca o dimineata, tremur de frig ,desi ard ca un foc, ametesc si ochii mi-s tulburi, iar picioarele inghetate.

                                                Cu demonica privire, Szilard!

majus elso napjan

   Prima zi de mai, o luna mai binecuvantata, luna Fecioarei Maria, maiul in care toate florile ii daruiesc mireasma lor ,diversitatea lor de culori, vorbind si preamarind fiecare in felul ei pe Atotputernicul Dumnezeu, o luna care din prima ei zi da sfinti, pe Ioan Paul al II-lea, cel care a dorit si daruit lumii pacea, ,,Papa cel bun".
   Acasa ,ca nu-i loc mai sacru si mai sfant ca acasa, acolo sunt eu, am pregatit din florile de mai un buchet pentru cei din familie care au raposat, si ne indreptam spre cimitir conform obiceiului acestei duminici. De sus cerul isi revarsa binecuvantarea lui cu stopi marunti de ploaie, o ploaie calda si dulce, hranitoare, care fac florile Fecioarei sa tresalte de bucurie si sa i se daruiasca cu mai mare devotament, ca nu e intamplator faptul ca azi e duminica divinei milostiviri. E liniste si e pace aici, si cei care dorm nu simt greutatea pamantului, caci sunt acasa, iar acasa e binecuvantare, tihna, aici e odihna vesnica ,cand esti acasa. In cimitir, clopotul, lin, revarsa glas de jale plin, si pe fetele multora se rostogolesc lacrimi fierbinti, stau acolo zeci de povesti, de chipuri, de suferinte, la unele ard astazi lumanari, la altele iarba si-a tesut lintoliul, semnul uitarii, dar nimic nu mai tulbura pacea, caci cei care dorm sunt acasa.
  Aerul cu mireasma lui de flori, de iarba proaspat cosita, de ploaie blanda si calda, imi da azi o stare de bine, de vitalitate , de liniste sufleteasca si ma umple de dorinta de raspandi iubire. Ciudat, zice Monik ,care se astepta dupa postarea anterioara , sa fiu trist, posomorat, rar se intampla sa fiu asa cand sunt acasa, in sanctuarul meu, in locul care imi ofera cea mai mare siguranta.
    Mi-am luat ramas bun de la toti, dimineata la ora 6 plec spre Cluj, candva uram ziua in care trebuia sa plec, azi parca mie indiferent, desi parca cu greu ma despart de aceasta liniste, odata ajuns acolo se va sfarsi cu starea de bine, am atatea de facut si sunt cam in criza de timp, dar imi pastrez optimismul, ca toate trec, si tot timpul le rezolva pe toate.
    Afara cerul inca cerne , de pe aripi de ingeri parca , roua binecuvantarii, de mult n-am mai simtit o ploaie care sa dea senzatia de mangaiere si alinare. Mi-as dori ca toate zilele vietii mele sa fie ca cea de azi, sa am liniste ,pace, lumina in suflet, ploaie calda si hranitoare, raze de soare, mireazma de binecuvantare, sa daruiesc dragoste, si chiar sa zac uitat sub tesatura ierbii, tot as fi fericit, si n-as simti ca e greu pamantul, nici ca-i povara, pentru ca sunt acasa.

                                       Benedicta est dies Domini!
                                                                Pax vobis!

elucidare caz

   Pentru ca am reusit sa ma enervez la culme din cauza calculatorului si tot aveam de gand de ceva vreme sa-i spun scumpuli meu Robert cateva, am gasit curaj aseara , sa-i spun care e situatia pe la noi, destul de interesanta discutia ,chiar trebuia pastrata amintirea ei, pentru amuzament :P
  Si daca m-a tot acuzat Monik aseara ,ca spun chestii pe care nu le respect, am repet inca odata: da imi place Robert ,nu pot nega asta, si intradevar inca ma mai topesc ca o inghetata cand il vad:D.
eu: sall
eu: esti
eu: ?
robert: salut
robert: acum am revenit
robert: cf?
eu: da uite am vrut sa te intreb ceva
robert: masiv
robert: spune
robert: ...
eu: pt informarea mea proprie si personala
eu: mi-a dat ignore ,sau permanent off line
eu: ?
robert: hahaha
robert: offline
robert: multi din
robert: oamenii de pe mess sunt asa
robert: cum sa iti dau ignore
eu: nu-i mare diferenta intre astea doua
eu: poti sa-mi dai si ignore nu-i problema
eu: am priceput mesajul asta asa finut si subtil
robert: pai
robert: tu oricum ma vezi de fiecare data
robert: de atsa nu imi facema probleme
robert: faceam
robert: stiam ca tu ai sursele tale
robert:
robert: cum ti-a fost vacanta?
eu: bine ca puteai sa-mi spui ca te deranjez, nu era o problema, tocmai de asta te-am intrebat
eu: vacanta , super faina
robert: haha
robert: ma omori
robert: de unde o scoti pe asat cu deranjatul?
eu: ma robi eu nu vreau sa te omor dinpotriva
eu: doar ca nu-s asa batut in cap
eu: si am renuntat de mult sa ma joc
eu: cu asa ceva
robert: man crede-ma
robert: de obicei intru pe net sa vorbesc cu anumite persoane
robert: am cateva prietene pe ici pe colo
robert: unde e facuta poza?
robert: ce flori sunt alea?
eu: la mine in fata casei, banutzi parca le zice
robert:
eu: in fine , nu mai conteaza
eu: atat am vrut sa stiu
robert:
robert: daman
robert: cum am zis
robert: esti pe ofline
robert: si  chiar imi face placere ca suntem colegi
robert: si prieteni
robert:
eu:  ha ha ha ce gluma buna
eu: esti tare
robert:
robert:
eu: scuze pt aceasta explozie era inevitabila
eu: si pt deranj, eu ma retrag in offline-uiala
robert:
eu: spor la conversatii
robert: haha
robert: esti ca un tigru
robert: haha
robert:
robert: eu cand scriu haha  zambesc
robert:
eu: ai noroc ca nu suntem face to face
eu: m-am prins
robert:
robert:
robert: ce mai spui in rest?
robert: ce nazdravanii ai mai facut?
eu: nu mai fac de mult nazdravanii
eu:
eu: nimic sunt foarte obosit
eu: si azi si foarte nervos
robert: cine te-a suparat?
eu: pai calculatorul primu
robert:
eu: si te-am prins pe tine sa-ti spun cateva
robert: enerveaza-l si tu pe el
robert:
robert: pai eu credeam ca e o tara libera
eu: si eu am crezut multe
eu: si oricum doar am intrebat, ca nu cumva sa te mai deranjez
eu: nu te-am intrebat sa-ti dau in cap
robert:
robert: haha
robert: nervosule
eu: probabil si din cauza ca-s nefutut imi ies asa din fire
robert:
robert: man
robert: no worries
robert: stii
robert: eu am trecut asa printr-o perioada de vreo 9 luni
robert: acum vreo cativa ani
robert: dar am supravietuit
eu: ei lasa ca tu ai prieteni care te mai saruta pe gat te strang in brate
eu: si na
eu: mai trece
robert: hahaha
robert: man sunt
robert: dar in san francisco
robert:
robert: man question  de cand au inceput sa iti placa barbatii ? la ce varsta?
eu: mie
eu: ?
eu: de la inceputuri
eu: de ce ?
robert: nu am mai vorbit cu nimeni despre asta
robert: nici cu tipul din san francisco
robert: vezi eu de mic ma gandeam la femei
robert: ca sunt mai sensibile ca npoi barbatii
robert: si de aici am luat-o pe panta straight
robert: doar incerc sa inteleg
robert: imi imaginam ca ele plang si sufera mai mult umpic
eu: sufera pe dracu
eu: ma lasi
eu:
robert: man asa le-am vazut
robert: ,a gadneam ac o sa le tin in brate si  o sa le fie bine
robert: ce sa zic
robert: doar crescand si ajunganad in america am inceput sa ma intreb cu privire la preferintele sexuale ale oamenilor
robert: doar ca eu nu am fost niciodata atras de baieti
robert: doar poaet de cei foarte feminini
robert: doar ac ma gadneam ac ii pot saruta si atat
robert: dar nicium nu imi pot imagina sa fiu cu un barbat
robert: tocmai din punctul ala de vedere
robert: ca nu ma vad tinandu-l in brate
eu: sa-ti explic cum sta treaba ca sa nu existe dubii :
eu: eu ti-am trimis tie mailu ala atunci pt ca am perceput ceva venind din partea ta, sa nu zic avansuri ca ar fi prea mult ,eventual impulsuri
robert::)
eu: si am zis ca hai sa incerc poate poate
robert: da man si am fost incantat ca ma vezi in felul ala
robert: doar ca nu sunt eu atars de barbati
eu: stiind ca nici eu nu-s foarte tupeist ,ma gandeam ca nici tu si am zis sa fac eu primul pas sa incerc
robert:
eu: acuma nu stiu cat de incantat erai da te-ai cam jucat cu mine
robert: come on man
eu: sincer
robert: doar m-am purtat ca un prieten
robert: stiu ce zici
robert: crede-ma ca un prieten
robert: doar ca imi afce placere sa fim amici
robert: prieteni
eu: probabil in viziunea ta eu am perceput altfel lucrurile
robert:
robert: ideea e sa itia sculti inima
robert: si ai dat dovada de curaj
robert: sa trimiti emailul ala
robert: asa ca imi palce asta la tine
robert: o sa ai mult de castigat in viata fiind asa
eu: pai imi erai simpatic ,ma gandeam ca poate sentimentul e reciproc si am zis ca merita sa risc
robert:
robert:
robert: gracias
eu: si apoi am inteles care ii treaba defapt , a trebuit sa-mi trag cateva palme sa-mi revin si sa merg mai departe
eu: si tocmai asta ma enrva ca sunt off line ca n-ai curaj sa-mi spui ca deranjez, eu cgiar nu te pot obliga in niciun fel sa vb cu mine sau sa ma saluti
robert:
eu: sau mai stiu eu ce
robert: man
robert: eu am 300 de contacte in lista
robert: daac deschid si ma pun pt toti online
robert: nu ma deranjezi ce naiba
eu: n-am eu treaba cu cei 299 eu ma gandeam la mine
eu: prefer sa mi se spuna in fata, apreciez mult mai mult decat sa ne tot jucam ca vai ce frumos e in lumea asta
eu: cam asta a era treaba, imi esti simpatic, si ma gandeam ca poate iese ceva mai mult din toate zambetele si dulcegariile alea
eu: asta era in nebunia mea
eu: trecem peste
robert:
robert: man
robert: e o lume frumoasa
robert: eu asa am crescut de mic
robert: am avut noroc
robert: si asa sunt de obicei
robert:
robert: si de pinde de fiecaer in parte cum si-o face
robert: crede-nma
robert: ma duc la somn
robert: nb
eu: nb buna
eu: bine ca am mai elucidat din caz
robert: ai grija de tine
robert: see u
robert has signed out. (4/29/2011 1:54 PM)

   Cu cata delicatete incearca sa evite subiectu, pacat ca eu sunt ca o locomotiva cu aburi, si in rarele momente cand imi ies din fire, chiar spun lucrurilor pe nume.
   Compasiune celor din sexul opus ,care vai cat sufera ele si plang saracele, si asteapta sa fie stranse in brate, cata sensibilitate in bietul animal, cum le mai ofera el compasiune, dar nu se da in laturi nici de la barbati, daca sunt mai efeminati, ba ii poate chiar si saruta si de acolo pana la un futai de o noapte ,nu-i decat un pas.
   Da imi place ca in naivitatea asta, care cred ca se trage din cauza inaltimii ,la 2 metri e mai rarefiat oxigenu, mai recunoaste si el una alta.
   In concluzie ,daca n-ai poseta si nu esti efeminat, ba sa mai si plangi si de la simpla atingere a razelor solare ,poti pierde multe, apoi decat cu un asa barbat mai bine cu o tipa ca macar nu ti rusine sa iesi cu ea pe strada.
   interesanta conceptie ,merita un studiu de psihologie.

                                         Mare ii jungla asta ,Doamne.
                       

Permanent offline

          Blogutule dragutule,
    Am observat de ceva timp ca in minunata lista de mess a lui Roby sunt permanent offline sau poate si mai rau ignore, asa ca in seara asta de plictiseala i-am scris, nu ca eram curios ce face ,ci sa vad daca imi raspunde, si cum dobitocul e dobitoc normal ca raspunde, si cum eu ,de al dracului ce sunt,nu m-am putut abtine sa nu-i bat apropouri subtile despre faza asta. Tare mi ca o sa explodez, si o sa-i spun verde in fata ce am de spus,si daca tot sunt asa o prezenta neagreata ,lasa-ma dracului in pace, ca nu te-am obligat sa vorbesti cu mine, nu vrei sa vorbesti n-ai decat nu se supara nimeni,nu ma asteptam la atata falsitate, vai ce te bucuri ca ma vezi, ce sa-ti povestesc nu mai poti. Da strop de maturitate si responsabilitate nu avem, si de ce sa avem ca doar ne putem juca si e mult mai fain, sa sufere fraieru ca doar mi-o spus ca ma place, pana nu stiai treaba asta tare ma doreai acuma ca misterul e spulberat gata, dai bir cu fugitii.
  Desi nu-s o fire razbunatoare, da pe astia care isi permit sa se joace cu sentimente nu-i iert, infernale clipe cand transform toata dragostea in ura.
  Una peste alta am mai rezolvat pe unu din animalele noastre prezente in descrierile acestui blog,i-am trimis adresa, si vai imbratisam fuga, ai disparut ca magarul in ceata, era prea de fatada tipu, ambalaj fara continut, ca sa aiba tupeu sa zica ceva.
  Am citit in urma cu ceva timp pe blogu unui tip, gay ascuns in dulap, mare scula in bascula in cadru biserici catolice,de pe la Varadia Mare, vai om cinstit cu poze pe romeo. Facea asta gat, ca vezi doamne la Barcelona sau adunat un gup de gay care sau sarutat in fata papei in semn de protest, si acuza si dramatiza ,mama lor de homosexuali. Mor cand vad atata lasitate, macar taci daca stii ca esti in cauza, dar vai noi suntem oameni sfinti, ai sfintei biserici, da ne futem in cur in timpul liber, ca de asta ii un hobby, fit-ar coaiele limba in clopot.
  Si sa mai prezint inca un caz daca tot sunt la capitolul asta.
O alta sora futincurista, tot mare instrument in aceiasi basculanta, vai cat se implica in viata bisericii cate face pentru ea, ii lipseste insa un lucru esential in cea ce face ,dragostea. Nu din dragoste o face, ci pentru a fi adulat de multime, pentru a demonstra lumii cat ii el de bun si de multi lateral dezvoltat ca si partidul comunist ,pentru ai face pe altii sa se simta inferiori, asta ii scopul nostru sa eclipsam pe aproapele nostru, doar suntem mari catolici care respecta dogma insa uitam esentialul ,dragostea. Si nu, cei din parohie nu stiu ca se fute in cur, ca atunci ar deveni tocmai pielea organului pe care il iubeste asa mult, adica fix pielea puli in parohie.
    Cum pot unii sa fie atat de prefacuti, vai cat suntem noi de perfecti si cata importanta avem, astia acuza pe cei asemenea lor si tulbura apele, vai cat de josnici sunt gayi ca se fut in cur si sug pula, dar ei seara inainte de culcare, dupa ce si-au facut rugaciunea ,normal, isi infig vibratorul in cur, semn al gratiei si binecuvantarii divine.
     Imi vine sa vomit, imi cer scuze pentru maniera rautacioasa de a prezenta faptele, dat candva trebuia sa rabufnesc.
   Va mai urma, deocamdata atat ca mor de somn. pa

Despre bine...

     Ma plimbam printre amintiri de cateva zile,si ma gandeam ,ca putini din oamenii care m-au inconjurat dealungul timpului ,i-am putut numi oameni, in primul rand ,si apoi prieteni. Am fost ,sunt si voi fi, un om simplu,chiar daca uneori trist, dar am incercat ,pe cat posibil ca celor din jur sa nu transmit tristetea mea, sa zambesc ,atunci cand as fi putut plange ,sa rad atunci cand as fi putut urla, si sa-mi ajut prieteni atunci cand au nevoie.
     Si chiar ajutand de cele mai multe ori,tot tu esti considerat cel rau, si atunci cand cumva din diferite motive ranesti ,cu voie sau fara voie, nu esti uitat si nici iertat niciodata, tocmai de cei pentru care n-ai pregeta sa-ti dai viata.
    Imi aduc aminte acum, cand Monika se confrunta tocmai cu asa ceva, cu nerecunostinta celui care in momente de cumpana,n-a fost lasat sa moara, si cand ii vine randul sa ajute ,sau macar sa fie recunoscator, nu ezita sa muste, sa huleasca, sa ameninte, la fel am patit si eu, am pus la picioarele unei prietene, casa ,masa, patul, ajutorul si m-am facut paravan si cortina pentru cele mai josnice porniri omenesti, pentru infidelitate, pentru minciuna, dar am considerat ca intra in datoria mea de prieten, de frate chiar, aceste lucruri. Mi-am primit rasplata ,si am deschis razboiul, cum nici nu-mi imaginam, cantand la orga. Eu am fost considerat monstru, intruchiparea diavolului,si ea ,peste care numai trenul nu trecuse, era sfanta. Doar o clipa a fost pe culmi, apoi a cazut mai rau decat era, si fara ca eu sa fi scos nici macar un cuvant.
    Doare enorm de tare ,atunci cand viperele crescute la piept,cu toata dragoste ,sinceritatea si bunatatea pe care o poate oferi doar un prieten adevarat, lovesc, musca si imprastie venin pentru a te distruge. Se poate schimba un prieten adevarat in vipera? Niciodata, doar cei care is pun masca falsitatii, care nu au ce oferi cand ai nevoie de ajutor, care nu au nici principii morale si nici educatie.
    Dar sa nu incetam niciodata sa facem bine, sa radiem de bucurie, de pace, sa dam lumii tot ce avem mai bun, ca sa o facem mai buna , nu inceta nicio clipa sa aduci lumina in intuneric, sa oferi sprijin in nevoie, sa aduci alinare in durere, sa aduci zambete in intristate. Nu astepta recunostinta, orice vei primi, fii bucuros, ca ori de cate ori ai avut ocazia ,ai facut bine, ai adus bucurie si nu durere.
     In clipele in care am avut de suferit, atunci cand eram la pamant, as fi dorit sa fiu de piatra ,sa nu mai pot simti, sa fiu imun, dar suferinta te face sa iubesti si mai mult, sa dai si mai multa dragoste, as fi dorit ca atunci sa ma pot razbuna, sa ma ridic si dintr-o simpla miscare sa fac totul praf, sa urasc, sa imprastiu cu suferinta.
    Dar m-am ridicat, mi-am sters lacrimile, si nu, nu am putut ura, ci am inceput sa iubesc si mai tare, sa fac si mai mult bine.Ura naste ura,si tot urandu-ne unul pe altul ne-am distruge pentru nimic nobil, si ce folos?

                                                Cu drag,
                                                              Szilard.
                                                                            

Din nou duminica neagra...

    A trecut un an conform sarbatorilor, si mai bine de un an calendaristic. Stau in camera fara niciun chef de nimic, ma gandesc ca anul trecut in aceasta perioada sufeream de aceiasi chestie, e adevarat ca era mai dureros atunci decat acum ,dar cauza este aceasi ,cineva  care apare brusc isi permite inca odata sa se joace cu sentimentele mele.
   Am dat azi linkul blogului unui prieten, ocazie cu care am aruncat o privire peste articole, si am ajuns la concluzia ca ,desi unele evenimente se repeta, identic sau cel putin asemanator, de fiecare data cand sper ca am gasit ceva de care m-as putea agata, cineva care imi da oarecum senzatia de siguranta, de completare reciproca, de dragoste pura, si poate chiar fireasca in esenta ei nobila, o forta nevazuta, o entitate impiedica desfasurarea fireasca a lucrurilor.
  De fiecare data cand imi propun sa realizez ceva, reusesc, cand telul spre care ma indrept are legatura cu sexualitatea ,esuez.
   Sa fiu eu oare incapabil de o relatie? Sunt atat de respingator, incat nu ma place nimeni ? Am atat de mari pretentiile ,incat nimeni nu se poate incadra?
    Am cautat raspunsuri la aceste intrebari , la cei din jur, la prieteni, la cei care ma cunosc, ca nu cumva sa am o parere despre mine care sa nu fie conforma cu realitatea.
    Un lucru e cert, raspunsurile au fost negative, doar ca am un instinct al dracului de cretin, de a ma indragosti de persoana gresita, sau cineva cu forte mult mai mari ,are un alt tel pentru mine si nu-mi permite o alunecare ca aceasta.
    Am obosit, m-am satrat ca de fiecare data sa patesc la fel, sa-mi irosesc dragostea si sperantele, m-am saturat ca de fiecare data tot eu sa fiu jucaria, si tot eu sa fiu vinovat, sa sufar ,sa nu mai fiu bun de nimic, sa nu ma mai pot ridica, si apoi sa citesc satisfactia pe fata lui ,cat s-a distrat de bine, ce bine s-a jucat.
    Nu stiu de unde vin, nu stiu cine sunt, si nu stiu spre ce ma indrept, stiu insa unde as vrea sa ajung, si locul acela e conditionat tocmai de aceasta nereusita, se pare ca.
    Si ma tot zbucium in calvarul asta zi de zi.

Moment liric...

      Cateodata cand imi este destul de greu sa vorbesc despre zbuciumul interior ,astern gandurile pe hartie, asa s-au nascut urmatoarele versuri:
  ,, O piatra as face din inima mea,sa nu simt nici dragoste si nici bucurie, si una cu pamantul sa fie, nici ura, sa simt ,nici placere, si totul in jur daca ar piere, singur fiu eu fara durere. O de-ai suferi pentru a mea impietrire, si totul sa dai pentru a mea simtire, pentru acea clipa de ratacire, in care ti-am spus ca te doresc. Sa fiu o piatra de hotar, care despart dulce de amar, nimic sa nu mai fie-n zadar. Sa fiu o piatra de mormant, peste care au trecut ploi si vant, si pe care a ramas un singur cuvant: Dragostea.
"

   Nimic din a mea ratacire , sa nu mai ramana in fire, decat clipa cea de-mpietrire, si vesnica ei nemurire, ce creste-n a omului fire: Dragostea

   Somnului meu sa-I dau pace, si inimi frante i-as face ,lintoliu din aripi de sfant ,soptind peste ea un cuvant, legat cu un nou juramant: Dragostea."