majus elso napjan

   Prima zi de mai, o luna mai binecuvantata, luna Fecioarei Maria, maiul in care toate florile ii daruiesc mireasma lor ,diversitatea lor de culori, vorbind si preamarind fiecare in felul ei pe Atotputernicul Dumnezeu, o luna care din prima ei zi da sfinti, pe Ioan Paul al II-lea, cel care a dorit si daruit lumii pacea, ,,Papa cel bun".
   Acasa ,ca nu-i loc mai sacru si mai sfant ca acasa, acolo sunt eu, am pregatit din florile de mai un buchet pentru cei din familie care au raposat, si ne indreptam spre cimitir conform obiceiului acestei duminici. De sus cerul isi revarsa binecuvantarea lui cu stopi marunti de ploaie, o ploaie calda si dulce, hranitoare, care fac florile Fecioarei sa tresalte de bucurie si sa i se daruiasca cu mai mare devotament, ca nu e intamplator faptul ca azi e duminica divinei milostiviri. E liniste si e pace aici, si cei care dorm nu simt greutatea pamantului, caci sunt acasa, iar acasa e binecuvantare, tihna, aici e odihna vesnica ,cand esti acasa. In cimitir, clopotul, lin, revarsa glas de jale plin, si pe fetele multora se rostogolesc lacrimi fierbinti, stau acolo zeci de povesti, de chipuri, de suferinte, la unele ard astazi lumanari, la altele iarba si-a tesut lintoliul, semnul uitarii, dar nimic nu mai tulbura pacea, caci cei care dorm sunt acasa.
  Aerul cu mireasma lui de flori, de iarba proaspat cosita, de ploaie blanda si calda, imi da azi o stare de bine, de vitalitate , de liniste sufleteasca si ma umple de dorinta de raspandi iubire. Ciudat, zice Monik ,care se astepta dupa postarea anterioara , sa fiu trist, posomorat, rar se intampla sa fiu asa cand sunt acasa, in sanctuarul meu, in locul care imi ofera cea mai mare siguranta.
    Mi-am luat ramas bun de la toti, dimineata la ora 6 plec spre Cluj, candva uram ziua in care trebuia sa plec, azi parca mie indiferent, desi parca cu greu ma despart de aceasta liniste, odata ajuns acolo se va sfarsi cu starea de bine, am atatea de facut si sunt cam in criza de timp, dar imi pastrez optimismul, ca toate trec, si tot timpul le rezolva pe toate.
    Afara cerul inca cerne , de pe aripi de ingeri parca , roua binecuvantarii, de mult n-am mai simtit o ploaie care sa dea senzatia de mangaiere si alinare. Mi-as dori ca toate zilele vietii mele sa fie ca cea de azi, sa am liniste ,pace, lumina in suflet, ploaie calda si hranitoare, raze de soare, mireazma de binecuvantare, sa daruiesc dragoste, si chiar sa zac uitat sub tesatura ierbii, tot as fi fericit, si n-as simti ca e greu pamantul, nici ca-i povara, pentru ca sunt acasa.

                                       Benedicta est dies Domini!
                                                                Pax vobis!