Ma zbucium iarasi in durere, atat trupeasca cat si sufleteasca.
Am racit, ma dor rinichii, sunt agitat de la medicamente, am o stare gnerala de disconfort, n-am chef de nimic, nici nu pot face nimic.
Cu M, lucrurile parca o iau pe calea cea buna, dupa ce am avut o confruntare destul de taioasa cu Istvan, care incerca sa teasa intrigi si povesti , cu ce scop habar n-am .
Cert e ca am ajuns sa fiu jignit in cel mai mzerabil mod, de cel pe care cu putina vreme inainte am vrut sa-l ajut. Dar nu avea nevoie de ajutor se pare. El a pierdut un prieten, eu am scapat de un dusman.
Nici n-am cuvinte si nici nu pot sa-l zugravesc, toata faza ma lasa rece, si foarte indiferent.
Si pana la urma ,care prieten te ameninta ca-ti va face rau?
Eu insa traiesc cu speranta ca ce e pregatit pentru mine va fi al meu, indiferent de cate intrigi ar putea tese careva, si pana la urma adevarul este cel care triumfa.
