sâmbătă, 3 decembrie 2011

e o dimineata...

     E dimineata de zilei de 3 decembrie, e un soare puternic care straluceste topind urmele noptii care a imbracat totul in alb.
     M-am trezit de cateva ore, stau si ma gandesc la ce se intampla in viata mea defapt, nimic bun ce altceva sa se intample.
     De aproape o saptamana au aparut niste neintelegeri grozave, Doc. are remuscari, ca tot ceea ce facem noi e pacat, ca nu e ok. In regula dintr-o anumita privinta sunt de acord , am avut si eu remuscari daca ne uitam in urma cu cateva articole, framantari interioare, senzatie de vina. Poate e normal sa avem, sau poate doar unii le au nu mai conteaza, cert e ca am stat de vorba eu cu mine, m-am calmat si am mers mai departe, incercand sa caut acel om langa care sa nu simt niciun fel de remuscare, sau de vina, acolo unde exista putina dragoste nu exista vina.
     Am inteles ca nu vrea relatie, asta mi s-a spus de la bun inceput, dar parea sa fie ok, n-am vorbit despre sentimentele mele, nu era cinstit sa ma indragostesc si apoi sa sufar, si daca as fi facut-o n-as fi marurisit ca sa nu creez probleme, tac si inghit.
     Problema e alta, daca sunt dragut si imi manifest afectivitatea fata de el nu e ok, bun. Daca sunt sincer si marturisesc ca e singurul barbat de pana acum langa care ma simt minunat, vorbesc prostii si cu siguranta asta le-o spun la toti, daca am ceva de comentat, nu mai sunt intelegator. Bine trecem si peste asta, cica e doar o gluma, ca ma tachineaza, dar cand gluma e perpetua si dureaza de o saptamana, cred ca pot macar odata sa si explodez, ca exact asta am facut aseara mi-am iesit din fire.
     Dar hai sa discutam si despre sentimentele mele, ca nici eu nu sunt de piatra, eu oare nu simt nimic, eu sunt bine? Se gandeste cineva si la mine? Nu normal ca nu, m-am obisnuit ca eu sa fiu cel care nu conteaza, eu trebuie doar sa inghit totul sa fiu si dragut si intelegator pe deasupra si binenteles vesnic apt.
     Prea mult egoism si incapatanare, prea multe ocolisuri si inca o problema, de ce scriu frumos despre fostii prieteni pe acest blog de cacat?
     Pentru ca n-am de reprosat nimic, la adresa celor care s-au comportat civilizat si au fost cinstiti, de ce as scrie lucruri naspa despre cineva care a fost ok?
     Scriu asa cum simt, acum asta am simtit in acest moment, si chiar daca e un blog de doi bani, cum probabil ca e, tot cacatul asta se afla in sufletul meu, deci am un suflet ce cacat si nu de piatra cum ma asteptam.
     Oricum nu contez, deci nu-mi fac probleme ca miros naspa :)).
     Dragii mei prea  multe intrebari la care nu o sa ne raspunda nimeni, desi as fi chiar curios sa vad cateva raspunsuri.
    Imi doresc ca soarele acestei dimineti sa ne faca mai buni, mai tandri, mai intelegatori, mai simpli si mai dezinvolti, sa dam dovada unii de maturitatea varstei si nu copilaria maturitatii.
    Nu uitati sa iubiti, sa daruiti dragoste si sa-i pretuiti pe cei care o fac.
Sub lintoliul meu e pace, cred ca voi mai ramane mult timp sub el.
                                                                     Fara ura si partinire.
                                                                                     S.F.C.