Dar totusi...

                Kedves boratok

     Pana la urma lucrurile nu era asa cum imi imaginasem eu, ieri seara am iesit cu M. la o poveste, mi-a lasat impresia ca totusi ma place. Dupa trebuia sa mergem la o plimbare, dar fiindca era imbracat inadecvat si afara era destul de frig pentru o seara de iunie, am primit invitatia de a merge la el acasa.
     Am petrecut cateva ore minunate imbratisati, sub plapuma binenteles ca ne era cam frig, am povestit, ne-am pupacit, a fost superb. Desi imi doream sa raman, dimineata aveam sustinerea licentei, ar fi trebuit sa ma trezesc pe la 6 sa vin acasa, si n-am vrut sa-l mai deranjez pe M.
     Urma ca azi dupa ce se trezeste sa merg la el si sa petrecem ziua impreuna. N-am primit o confirmare verbala sigura, dar cred ca suntem impreuna sau cel putin dorinta exista de ambele parti.
      Dar totusi, n-am mai ajuns azi la el, am vb la telefon si se pare ca in planurile zilei de azi eu nu mai eram inclus. Asta mi-a creat un pic indispozitie, ma asteptam sa am o zi minunata, cum am si inceput-o de altfel, in zorii noptii.
      N-am foarte mari sperante, mi s-au soptit tot felu de chestii, de genul, de acuma ma ai pe mine, ma bucur ca te-am gasit, insa candva le-am mai auzit si deznodamantul a fost trist.
      Imi pare rau ca pun la indoiala soaptele tale M., dar cand te arzi sufli si in inghetata.
Am impresia ca mi tare greu sa mai iubesc, si apoi mai intervine si perioada asta de trei luni in care lipsesc din Cluj si care oarecum ma intristeaza, poate inceputul nostru va fi durabil si din toamna vom putea continua.
      Sunt mai confuz ca niciodata, oricum lucrurile au evoluat destul de lent, dar intr-un mod minunat.
Printre altele sunt foarte obosit, astept cu nerabdare ziua de maine , cand in mod normal ar trebui sa ne vedem, si apoi sa plec spre casa.
      Sunt putin ingrijorat si din cauza problemelor de sanatate, care inca mai persista, banuiesc ca nu o sa mor pana in toamna, dar totusi daca se va intampla, macar am trait niste clipe de neuitat.
      Ar mai fi multe de zis, dar nem vagyok melto.
Incerc sa gandesc cat se poate de pozitiv, si sper ca totul va evolua spre bine.

                                                                  Edes ejszokat,
                                                                                            S.F.C.

Informatii despre poveste

         Edesem,

   Ziua de azi a fost una moarta, plina de ploaie si de monotonie, prin urmare nici n-am avut motive sa ma ridic din pat. Am de ce va timp, un sentiment ciudat, ca iar ceva se intampla.
   Am fost miercuri cu M. la pizza, ne-am simtit foarte bine, a avut loc si o faza comica, si-a uitat cheile la pizzerie, am impresia ca e foarte emotionat in preajma mea.
   De ieri sunt singur in camera, animalele mele sunt plecate, asa ca am facut curatenie si m-am bucurat de doua zile de aer proaspat, din pacate maine se intorc, noroc ca mai am doar doua zile de suportat.
   Cu M. ar trebui in mod normal sa ma intalnesc maine seara, sau luni, din cate mi-a spus e plecat la bunici, undeva in jurul Clujului.
   Si totusi lucrurile stau altfel.
M. mi se pare un om minunat, un tip educat cu bune maniere, atent, dragut, destept. Am senzatia ca ma place, sau doar ma insel ca de obicei, posibil si asta. Drept e ca nu mai sunt ca alta data, imi place de el nu pot nega asta, insa pana nu am certitudinea ca totul e ok, nu mai incep sa ma topesc.
   Se pare totusi ca M. e la Cluj se duce in minunatul club, n-ar fi asta o problema, doar ca incep sa ma indoiesc ca vom avea un final fericit.
   Indiferent de final, nu voi suferi ca odinioara, din toate esecurile mele am invatat totusi ceva, ca suflet pui sper final in ,, supa" si nu la inceput.
   Ce ma revolta cel mai tare , e ca de fiecare data patesc la fel, raman cu inima franta, si voi sfarsi sa nu mai pot iubi niciodata, sa nu mai am incredere in nimeni, si pana la urma sa renunt.
   N-am sa inteleg de ce unii pot sa se joace cu sentimentele cuiva, fara sa aiba de suferit, oare pentru inimi frante, in mod constient si voit, nu exista nicio pedeapsa?
   Sper totusi ca un om bun, ca si M. e demn numai de fapte bune.
Suntem ceea ce facem, deci marea majoritate suntem rai, cei care traiesc fara dragoste, nu pot oferi dragoste.
   Dupa atatea renuntari, mi s-a implinit o dorinta, cea mai arzatoare si totusi e negesar sa vina iar renuntarile?
Sper ca in urmatoarele 24 de ore lucrurile sa ia o anumita forma, ori buna ,ori rea.
   Si M. cred in tine si sper sa fii ceea ce pari, asa ca nu ma dezamagi.

                                                                                  Viszont,
                                                                                              S.F.C.

11 ani de dorinta

 
 In urma cu 11 ani, intr-o zi scaldata de razele soarelui, o duminica calda de august, 28 august Anno Domini 2000, am pasit pentru prima data intr-o biserica catolica, cea de acasa despre care am mai scris.
   Duminica sufletului meu, duminica in care ceva s-a schimbat, cineva din acel loc soptea sufletului meu, atragandu-l si oferindu-i liniste si pace.
   Eram doar un copil si simteam ca un copil, n-am stiut niciodata ce va urma si cat voi avea de platit, dar totusi in cele mai grele clipe, acolo a fost locul meu de refugiu, acolo a fost prietenul si confidentul meu, in fata caruia am venit cu bune si cu rele, plangand sau zambind, in timpul zilei sau in timpul noptii.
   Era, este si va fi acolo, in tabernacol, din dragoste nemarginita.
Astazi, dupa 11 ani de lupta, am jurat credinta Biserici Romano- Catolice, am castigat astfel o lunga batalie, rasplata pentru tot ce-am facut, pentru tot ce-am suferit, jumatate din viata mea, un jug dulce si o povara usoara.
   Am fost intampinat de dimineata cu stropi calzi de ploaie, primind astfel confirmarea ca am lucrat bine, sunt emotionat si in acelasi timp invaluit de pace, sufletul meu nu se mai zbuciuma.
   Cea mai arzatoare dorinta s-a implinit.
Sunt intr-o stare pe care nu o pot descrie, n-am cuvinte.
Vreau sa multumesc celor care au fost alaturi de mine, si m-au incurajat, si in special corpului clerical de la Szent Mihaly templom.

                                                                          Pax vobis,
                                                                                                 S.F.C.

Mai adanc in poveste

                             
 A fost o seara si a fost o vineri dimineata, vinerea festivitatii, un pic sunt agitat, trebuie sa ajunga si ai mei, in camera agitatie, senzatii tipice.
   Cum era si normal ai mei se ratacesc si ajung prin Ghiorgheni, tipic. La festivitate haos total, nimeni nu stie nimic, toti ne lovim unii de altii, dar pana la urma a fost totul ok. M-am invitat decat fetele si pe Stefan, era planificat si M. dar n-am reusit sa dau de el, nici nu cred ca ar fi onorat invitatia, desi era dragut.
   Seara am baut in camera cu cativa colegi, nu stiu care a fost cauza ca n-am reusit sa ma imbat.

   Si a fost o seara, si a fost o dimineata,
 Sambata dimineata, zi de relaxare, am stabilit sa merg cu M. sa vizitam turnul de la Szent Mihaly, n-am reusit inca sa-l vad, asa ca era numa bine. Scumpul meu M. era asa de emotionat si entuziasmat in acelasi timp, era o dorinta mai veche a lui, despre care credea ca nu se materializa niciodata, noroc cu mine ca am pile la biserica.
    Turnul e minunat, doar ca eu am o problema cu inaltimea, asa ca la jumatatea drumului am renuntat si a trebuit sa cobor. L-am asteptat jos cuminte pe M. pentru toata excursia am primit un pupic pe frunte. Parca traiam un basm, singuri intr-un turn vechi de 300 de ani, intre altare scoase din uz si ornamente gotice de piatra, am primit cel mai romantic sarut din viata mea, sincer eu l-as fi strans in brate, dar totusi suntem intr-o biserica, si mai suntem si oameni in toata firea pana la urma.
   Oricum basmul nostru a continuat cu o prajitura, cu povestiri din copilarie si o scurta plimbare, cateva ore minunate petrecute impreuna.

   Si iarasi a fost o seara, si o alta minunata dimineata,
Duminica era planificata o iesire la Gradina Botanica, timpul insa era nasol, am tot asteptat vesti de la M. si nimic pana seara, din nou plimbare prin ploaie, se pare ca o adoram amandoi.
    Si ca sa fie si mai romantic ne-am dus la un pahar de vin, doua, trei, patru ca acasa am ajuns varza.
A fost o alta zi de basm, cu povesti, cu priviri, cu zambete, cu atingeri. Dar totusi cu basmul nu stiu cum va ramane, eu plec din Cluj saptamana viitoare, parca nu-mi vine sa plec, simt ca am gasit ceea ce imi doream de multa vreme.

Tocmai imi trimite M. pozele din turn, si cica sunt un scump si m-ar pupaci tot, de parca eu nu :)))
   Printre altele promisese si doua poze cu el, dar zice ca n-am nevoie de poze, doar il am pe el. Acuma m-am topit ca o bucatica de ceara, incercata in focul dragostei, si stralucesc ca un soare, intr-o minunata seara de iulie.
   
          Pana ajung sa-l pup pe el, va pup dulce pe voi,

                                                           Din basm,
                                                                              S.F.C

Inceput de poveste...

                                             
         Szeretteink,

   Dupa cum am incheiat articolul precedent, urma sa plec acasa, am ajuns si acasa intr-un final, insa boala mea s-a agravat, asa ca am avut cateva zile de agonie, am scapat cu viata totusi dupa o urata enterocolita, sau ceva de genu, cert e ca am ars la propriu, am ajuns la 40 de grade.
   Lasand la o parte aspectul negativ, a fost totusi minunat, am ajuns in momentul infloririi crinilor, florile mele de suflet, de obicei ador florile albe, am o slabiciune pentru ele. I-am trimis un sms la Mihai, insa nu mi-a raspuns, trecusera cateva zile si nu a dat niciun semn, am inceput sa ma ingrijorez putin, semn ca ceva se infiripa. Am luat hotararea sa-l sun marti seara, cum ma si asteptam a fost destul de ocupat, ma bucur ca e ok si astept cu nerabdare sa-l revad. Ne-am mai lasat niste mesaje ulterior semn ca interes exista de ambele parti, mai niste complimente si incet incet poveste e pe cale sa inceapa.
    Am ajuns din nou la Cluj, in camera de camin dezastru, mizerie de nedescris, colegii mei ca doi sobolani printre gunoaie, se simt in largul lor, raman traznit de uimire si ma umple dezgustul, nu mai am replica. L-am anuntat pe bulgarasul meu de ciocolata ca am sosit si ii trece prin cap sa ne vedem azi la mirifica prajitura.
    Minunat, printre stropii de ploaie l-am asteptat sa vina, era asa dulce, prajitura a fost intradevar minunata, Mihai era un pic agitat si grabit, asa ca n-am stat foarte mult, oricum sunt incantat ca l-am vazut.
    Urma sa ma intalnesc cu fetele pe la 6, si asteptandu-le pe ele cine crezi ca suna Mihai, mie nu prea imi vine sa cred ca inca nu visez, mi-a multumit pentru timpul acordat, ocazie cu care i-am spus ca abia astept sa-l revad, etc... Deja simt ca imi cresc aripi.
    Am aflat de la Moni ca unu din prieteni nostri are ceva probleme, si se descurca cam greu, imi pare foarte rau pentru el, asa ca am hotarat sa-i dau o mana de ajutor, asa cum pot, ca doar de asta suntem prieteni. N-am adus foarte multa mancare, date fiind problemele mele de sanatate, dar din cate am adus maine ii fac o vizita si ii duc lui jumatate, imi curg lacrimile cand ma gandesc la el, eu nu stiam nimic de toata treaba, stiu ca nu-i prea placut, dar cand ai nevoie de ajutor cere, eu intodeauna am ajutat, daca am avut posibilitate, si mai ales pe cunoscuti.
    Ma indreptam spre casa si intamplator ma intalnesc cu Mihai, fusese la un concert al Filarmonicii, deja am o seara minunata :P.
    Cine stie ce va iesi pana la urma, cert e ca imi cam place, nu ma ambalez prea tare ca iar dau cu capul de asfalt, nici n-am de gand sa mai fortez nota, astept sa decurga totul lin.
     Va doresc o seara minunata tuturor si sa aveti parte de prieteni adevarati.


                                                                                       Szeretettel,
                                                                                                           S.F.C.

Oare de ce? (miert?)

          
                              Edesem,
     
     E vineri seara, ora 9, sunt bolnav din toate punctele de vedere, ma simt rau de ieri din cauza stomacului, azi n-am putut sa mananc nimic.
    In ultima vreme, am inceput sa ma intalnesc cu Robert zilnic, acuma chiar e involuntar, pe langa ca il vad tot timpul pe geam. Ne-am intalnit si azi dimineata, in drum spre faculta, acolo il astepta un tip, caruia trebuia sa-i dea niste cursuri, cei drept il mai vazusem pe tip, si am o banuiala in privinta lui, in fine am stat la ultimul meu curs din studentie, am fost putin coplesit de emotii, am terminat intr-un final, cu rezultate nesperat de bune ambele facultati.
    Intre timp am aflat de la Robi, ca pleaca in America in curand, pe perioada verii. Ne-am despartit de la curs pe motiv ca aveam de urmat directii diferite.
    Am ceva treaba cu sefa de an, asa ca m-am indreptat spre institut, si stand pe banca cu doi colegii, apare si misteriosul tip, desi l-am mai vazut de nenumarate ori ,n-am avut ocazia sa vorbesc cu el. Se cunoaste cu colegii mei si incepem sa discutam probleme legate de examene. El astepta pe cineva, eu banuiam pe cine, si tocmai se incadra in peisaj Robi, i se taiase zambetul, la intalnirea privirii mele. Tipul avea nevoie de ceva xeroxuri si intre timp il invita la o cafea. Eram mort de curiozitate sa vad ce raspunde, evita prima data insa tipul insista. Robi se fastacea ,tocmai ca nu prea vrea sa aud eu raspunsul, si se hatarasc sa faca xeroxurile prima data.
    Ma simteam naspa, si imi venea sa pleznesc de gelozie. Atmosfera dintre ei era destul de degajata, sa fie o noua victima robertiana, oricum tipul e hidos, si destul de urat, cel putin in comparatie cu mine, nu ca as fi eu o frumusete, dar spre deosebire de ala chiar sunt, plus diferenta de inaltime de vreo 20 de cm.
    In fine ,poate e doar imaginatia mea, ma simt ignorat, defapt chiar sunt ignorat, si apoi un pic de gelozie exista la mijloc. Chiar il plac pe prostul asta si fazele de genu ma cam ranesc, n-ar fi prima, dar inca nu m-am obisnuit cu idea ca am pierdut.
    Cat despre Mihai, am iesit si seara urmatoare la o plimbare, si pana la urma am ajuns la o bere, e tare simpatic si dinamic, am hotarat sa iesim aseara la o prjitura, dar n-am mai iesit, nici nu ma simteam prea bine. Am lasat pe azi iesitul, si sincer tot asteptam sa dea un semn, pauza. Asa ca am dat eu pana la urma, insa n-am adus prajitura in discutie, ca sa nu cumva o tramsform in marul discordiei, el nu zice nimic, poate a uitat, sau poate se face ca a uitat. Cei drept are si un program destul de nasol.
    In alta ordine de idei, tipul e chiar dragut si nu mi-ar displace deloc, insa ca de obicei eu ii plac pe toti si pe mine nu ma place nici dracu.
    Cat despre C. decand iarasi cu despartirea cica, nu mai da niciun semn, am incercat sa vorbesc eu cu el, dar am primit niste raspunsuri seci, nu ma mai stresez, ca nu merita, oricum urmeaza din nou o curatenie masiva, pe cine deranjez nu merita sa pastrez.
    De azi am scapat si de datoria fata de Moni, adica nu mai am pisica in custodie, maine poate reusim sa ne vedem la o cafea.
    Eu maine plec acasa cateva zile, cu aceasta ocazie voi lasa lucrurile sa se aseze, nu mai rezist din cauza oboselii si a stresului, semn ca deja stomacul a cazut la datorie, n-am putut sa mananc nimic si am o stare de lesin, sper sa nu mor pana maine.


                                                                             Viszont, Szili.