Szeretteink,
Dupa cum am incheiat articolul precedent, urma sa plec acasa, am ajuns si acasa intr-un final, insa boala mea s-a agravat, asa ca am avut cateva zile de agonie, am scapat cu viata totusi dupa o urata enterocolita, sau ceva de genu, cert e ca am ars la propriu, am ajuns la 40 de grade.
Lasand la o parte aspectul negativ, a fost totusi minunat, am ajuns in momentul infloririi crinilor, florile mele de suflet, de obicei ador florile albe, am o slabiciune pentru ele. I-am trimis un sms la Mihai, insa nu mi-a raspuns, trecusera cateva zile si nu a dat niciun semn, am inceput sa ma ingrijorez putin, semn ca ceva se infiripa. Am luat hotararea sa-l sun marti seara, cum ma si asteptam a fost destul de ocupat, ma bucur ca e ok si astept cu nerabdare sa-l revad. Ne-am mai lasat niste mesaje ulterior semn ca interes exista de ambele parti, mai niste complimente si incet incet poveste e pe cale sa inceapa.
Am ajuns din nou la Cluj, in camera de camin dezastru, mizerie de nedescris, colegii mei ca doi sobolani printre gunoaie, se simt in largul lor, raman traznit de uimire si ma umple dezgustul, nu mai am replica. L-am anuntat pe bulgarasul meu de ciocolata ca am sosit si ii trece prin cap sa ne vedem azi la mirifica prajitura.
Minunat, printre stropii de ploaie l-am asteptat sa vina, era asa dulce, prajitura a fost intradevar minunata, Mihai era un pic agitat si grabit, asa ca n-am stat foarte mult, oricum sunt incantat ca l-am vazut.
Urma sa ma intalnesc cu fetele pe la 6, si asteptandu-le pe ele cine crezi ca suna Mihai, mie nu prea imi vine sa cred ca inca nu visez, mi-a multumit pentru timpul acordat, ocazie cu care i-am spus ca abia astept sa-l revad, etc... Deja simt ca imi cresc aripi.
Am aflat de la Moni ca unu din prieteni nostri are ceva probleme, si se descurca cam greu, imi pare foarte rau pentru el, asa ca am hotarat sa-i dau o mana de ajutor, asa cum pot, ca doar de asta suntem prieteni. N-am adus foarte multa mancare, date fiind problemele mele de sanatate, dar din cate am adus maine ii fac o vizita si ii duc lui jumatate, imi curg lacrimile cand ma gandesc la el, eu nu stiam nimic de toata treaba, stiu ca nu-i prea placut, dar cand ai nevoie de ajutor cere, eu intodeauna am ajutat, daca am avut posibilitate, si mai ales pe cunoscuti.
Ma indreptam spre casa si intamplator ma intalnesc cu Mihai, fusese la un concert al Filarmonicii, deja am o seara minunata :P.
Cine stie ce va iesi pana la urma, cert e ca imi cam place, nu ma ambalez prea tare ca iar dau cu capul de asfalt, nici n-am de gand sa mai fortez nota, astept sa decurga totul lin.
Va doresc o seara minunata tuturor si sa aveti parte de prieteni adevarati.
Szeretettel,
S.F.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu