In urma cu 11 ani, intr-o zi scaldata de razele soarelui, o duminica calda de august, 28 august Anno Domini 2000, am pasit pentru prima data intr-o biserica catolica, cea de acasa despre care am mai scris.
Duminica sufletului meu, duminica in care ceva s-a schimbat, cineva din acel loc soptea sufletului meu, atragandu-l si oferindu-i liniste si pace.
Eram doar un copil si simteam ca un copil, n-am stiut niciodata ce va urma si cat voi avea de platit, dar totusi in cele mai grele clipe, acolo a fost locul meu de refugiu, acolo a fost prietenul si confidentul meu, in fata caruia am venit cu bune si cu rele, plangand sau zambind, in timpul zilei sau in timpul noptii.
Era, este si va fi acolo, in tabernacol, din dragoste nemarginita.
Astazi, dupa 11 ani de lupta, am jurat credinta Biserici Romano- Catolice, am castigat astfel o lunga batalie, rasplata pentru tot ce-am facut, pentru tot ce-am suferit, jumatate din viata mea, un jug dulce si o povara usoara.
Am fost intampinat de dimineata cu stropi calzi de ploaie, primind astfel confirmarea ca am lucrat bine, sunt emotionat si in acelasi timp invaluit de pace, sufletul meu nu se mai zbuciuma.
Cea mai arzatoare dorinta s-a implinit.
Sunt intr-o stare pe care nu o pot descrie, n-am cuvinte.
Vreau sa multumesc celor care au fost alaturi de mine, si m-au incurajat, si in special corpului clerical de la Szent Mihaly templom.
Pax vobis,
S.F.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu