marți, 30 noiembrie 2010

Advent....

         M-am cufundat in liniste si pace, sunt ca un mort care doarme linistit in mormantul lui, doar din cand in cand ,mai vine cate unul si-mi tulbura somnul, dar nu, nu sunt eu cel mort, doar dorinta din inima mea e moarta si asteapta sa auda glasul celui care are putere sa o trezeasca.
        Au inceput unii sa-mi dea tarcoale , ca un card de ciori unui hoit, mare va fi uimirea voastra cand ve-ti realiza ca nu-s eu acolo, valuri se fac in apa marii,nu in pahar.
        Mie atat de indiferent de cei din jurul meu, si mai ales de cei care au doar un anumit scop, odata ca m-am ingropat adanc si nu-s capabil sa aud soapte, apoi inima mea e inchisa, si poate va intrebati unde e cheia, aici e paradoxul, inca n-are cheie, inca asteapta pe acela care detine stiinta negesara, pe acela care poate sa-i faca o cheie.
        Ai facut cheie, nu-i destul, deschide inima si vei fi surprins sa vezi ca nu bate, sufla peste ea soapte de iubire si toarna peste ea din potirul dragostei,doar atunci ma voi trezi, doar atunci voi reactiona, dupa nenumaratele lovituri care m-au ucis, atunci cand voi gusta din nou din potirul dragostei.
         Nu-i usor sa faci cheie, dar si mai greu e sa tii in mana un astfel de potir, si daca il ai sa stii sa-l imparti si sa dai din el dragoste ,nu ura si razbunare.
         Zac astazi eu cu inima zdrobita,obosita ,satula, dar nu zac oricum, ci in pace si liniste, sub un lintoliu negru ,tesut din firele nenumaratelor dorinte, la colturile caruia inca arde flacara vesnicei sperante.
         Sunt imun si in siguranta,caci lintoliul meu nu-l poate ridica oricine, nici cei ce l-au tesut nu pot, ca nu cu ura se ridica ,ci cu dragoste.

                                          Vesnic asteptand potirul,
                                                                 Szilard,

                                                                      anno Domini. 30.XI. 2010.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Amintiri ( emlek )

             Dragilor,

    Stau si astept sa termine masina de spalat , ca sa pot pleca la o cafea ,si-mi vin in gand amintiri, amintiri traite de mult, cand lumea asta era mult mai roz.
    Ma gandesc la Ex ,am vazut niste poze pe facebook cu el, ce mult conteaza un anturaj, am avut intr-un moment decisiv al vietii mele, cel mai dezastros anturaj pe care l-am avut vreodata, s-am platit pentru asta cu varf si indesat, dar ce e cel mai important, e ca am avut luciditatea de a ma redresa, de a-mi reveni, si de a sti sa renunt la tot ce-mi era nefast.
    Am aflat niste zvonuri despre Ex, ingrozitoare , clipe de cosmar si pentru cel care aude, dar atunci pentru cel care le traieste.
    Chiar daca, nu l-am prezentat voua in cea mai potrivita lumina, influentat fiind si de o oarecare suparare si poate chiar razbunare, nu-i el saracu asa de rau, si nici nu cred ca merita asa pedeapsa( unii dintre voi stiu despre ce e vorba), as fi vrut in aceste clipe sa-i spun prieteneste ca-mi pare rau , dar nu ma pot apropia.
    Motivul il stiti sunt inamicu numaru 1, toti ne dam seama odata de greseli ,dar atunci cu siguranta este prea tarziu.
     Dar destul cu gandurile triste, eu sunt bine, poate chiar neasteptat de bine, astept Craciunul, iar ziua de ieri cu prima zapada ,chiar a creat acea atmosfera de sarbatoare, mai ales ca mancasem seara portocala cu scortisoara.
     Mi-am regasit intr-un fel linistea sufleteasca pe care o tot cautam de mult, inca nu-i deplina ,dar mai bine de 80 %.
     Ma asteapta hainele, si o prietena cu cafeaua, asa ca pe data viitoare, nu uitati sa fiti buni :P                              

                                         cu pace in suflet,
                                                                al vostru Szilard,
                                                                             anno eiusdem, 27.XI. 2010.

http://www.youtube.com/watch?v=jY9BlzmlW70

miercuri, 24 noiembrie 2010

Renuntare (megtagadás)

     Am lipsit cam mult in ultimul timp, din numeroase motive, nu-mi mai vine sa scriu, desi ma simt destul de bine acuma,chiar daca am ramas singur, Robert nu mai da niciun semn, ii ocupat cu relatia,cu Rt. urma sa ma intlanesc zilele astea, dar pauza, ne-am intalnit pe strada da se facea ca nu ma vede, ieri am vorbit pe romeo ,dar n-a mai zis nimic , nici eu nu mai zic nimic, pace tuturor si la revedere. 
      C. cum era de asteptat nu mai zice nimic, dar intra luni pe mess si ma invita la bere, ma scuza-ti dar am treaba ,poate alta data, nu-mi mai schimb planurile pentru nimeni si nici atitudinile de altfel.
      Si uite ca am ajuns la celalalt capat ,la renuntare, nu ma gandeam cand am dat titlul acestui blog ca o sa fie atat de sugestiv,aveam nevoie de o pauza in care sa reflectez, am luat pauza intr-un final si acum mi-e indiferent de cei care se invart in jurul meu, si mai ales de personajele prezentate in aceste pagini. Mi se rupe ca unii se vor simti jigniti de acest articol, cu si lor li se rupe de mine.
      Mie dor sa miros o crenguta de brad, se apropie Craciunul, se simte asta deja, 3 saptamani departe de Cluj, minunat, cu toate ca o sa fiu singur ca de obicei, acasa intotdeauna ma simt bine.
      N-am prea incercat sentimentul indiferentei pana acum, dar ii foarte tare sa te doara-n cot de toti .
      Azi cred ca va fi o zi naspa, am 6 ore de seminar cu o fraiera, cred ca o sa cedez psihic, da ar fi tare dragut sa cedeze ea. Cred ca ar trebui sa incerc ? :)) Am de sustinut cauza lui szent Ferencz de Assisi, stigmate ,levitatie, mi-ar place si mie sa levitez, sau poate sa zbor, sa zobr pe o matura ,dar sa nu fiu sfant sa fiu o vrajitoare binenteles, macar pentru o noapte ,doua ,suficient cat sa aranjez pe cativa, si sa ma distrez copios , vorba unei bestii. :))
      E timpul sa va las , au inceput sa-mi creasca unghiile si nu mai pot scrie la tastatura. :))


                                                          Szilard, vrajitorul,
                                                                                   in die Deus, 24.XI. 2010.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

O mica arsura ( bûncselekmény )

         Draga cititorule,

   N-am scris de mult ,stiu, dar am avut nevoie de cateva zile ca sa pot scrie, zile in care a trebuit sa-mi revin.
Scriam in precedentul articol ,ca am o perioada de revizuire, mi-am bagat picioarele in ea saptamana asta ,si rau am facut, pentru asta mi-am primit pedeapsa.
  Asa am reusit sa gust un sentiment si o stare pe care n-as fi crezut ca voi ajunge sa o traiesc candva, acum am ajuns sa cred ca unele persoane pot fi capabile sa-ti starneasca cele mai josnice trairi ,doar prin faptul ca iti spun ca te iubesc. Apare unu din nebuloasa cand eram si eu linistit si cu pace in suflet, si insista sa ne vedem, nici daca mi-as fi vandut sufletul diavolului nu m-as fi simtit asa de vinovat, de murdar, acuma probabil va intreba-ti ce dracu s-a intamplat , nimic deosebit, doar discutii si niste saruturi, n-as putea sa-i bag vreo vina tipului, doar ca mi-a starnit cele mai groaznice sentimente.
   As putea spune ca am primit o palma care m-a trezit la realitate, dar nu-mi mai doresc asa ceva. De fapt acuma chiar nu-mi mai doresc nimic, sunt mai derutat ca niciodata, persista in mine sentimentul de vina, ma simt ca dracu. In fine.
     Ca sa fie si mai fain totul C. nu mai vb deloc cu mine, nu-mi raspunde pe mess, i-am scris ca i-am adus cartea pe care o are la mine si sa ne vedem ca sa i-o inapoiez, in serile astea ne-am intalnit pe strada si s-a intors cu spatele sa nu vb cu mine, daca el asa crede ca trebuie sa se comporte asta e, una vrea el sa para si alta este defapt .
      Cei drept ca nimic nu doare mai mult ca ignoranta, desi nu consider ca meritam asta ,doar pentru simplul fapt ca il plac(sau l-am placut), ma lasa rece, dar sa nu uitam ca dupa fapta vine si rasplata.
      Banuiesc ca se comporta asa pentru ca a citit acest blog, chiar ma gandeam sa sterg anumite articole, dar nu ,chiar nu mertita nimeni sa fac asta, scopul era ca aceste mici clipe din viata mea, sa-mi ramana ca si amintire, asa am simtit eu in acel moment si asa va ramane, nu voi nega niciodata ce am simtit, mi-am asumat acest risc de a fi urat de unii, ce-mi pasa mie.
      RT. s-a intors in tara , astept sa dea un semn de viata sa iesim la o poveste, in rest nu mai sper nimic, daca mi-as gasi odata linistea sufleteasca , si cale pe care trebuie sa merg as fi multumit.
      Robert ii tot cu copilu', is curios ce va iesi, desi se cam crizeaza copilu', eu unu n-as cam inghiti crize de la nimeni, am inghitit si eu destul in primvara ,mi-am facut plinu de crize pe toata viata. Asta tot incerc eu sa gasesc acel nobil sentiment de dragoste pe care l-am gustat in primavara. Cine stie cand o sa mai simt asa ceva.
      Mi-am pierdut o pisica ,dar din fericire am gasit-o dupa doua zile, cam asta a fost in ultimul timp, va las acum nu mai am nimic de consemnat.
      Pana data viitoare ,nu uitati sa fiti buni, si mare grije cui va da-ti sufletul.

                                                              Cu drag, Szilard,
                                                                                  dominus et deus, 07.XI.2010.