Majus utolso napjan.

      In stropi calzi de ploaie am inceput, si tot cu ploaie termin.
Ultima zi de mai, un mai plin de zbucium si schimbator,  luna in care de la ploaie am trecut brusc la soare si invers. Asa a fost si ziua de azi, am inceput cu soare,  si am sfarsit se pare in stropi de binecuvantare.
Dupa nervii de dimineata, si surpriza facuta de pisoiul lui Monik, a venit ploaia, care a marcat finalul, a pus capat unei perioade tulburatoare, care azi parca ma inspaimanta.
    Am hotarat azi cu Mihai sa ne vedem la cafea, era foarte agitat si emotionat, mi-am dat seama dupa cum se agita in fata geamului, dealtfel e o persoana foarte ok, el uraste cainii, eu am inceput sa urasc pisicile.
    Apoi am fost la cina la parohie, ma invitase Foesperes, am mai stat la povesti, pare a fi un om bun, gata sa dea o mana de ajutor, dealtfel parohia e impresionanta, la fel si cainele parohului, cu limba lui mai mult mov decat albastra.
    Am inceput sa citesc niste cursuri , dar n-am niciun chef, ma uit pe gem si in momentul acela apare Robi, el se uita la mine , eu la el, tare mi se par dubioase coincidentele astea. Ce e si mai ciudat, e ca ma vede si vorbeste cu mine, vine chiar si la mine in camera, eu eram singur, asta ii da curaj parca, insa nu pentru mult timp, pentru ca apare un coleg. Trebuia sa strice cineva momentul, ca de obicei. Robi pleaca.
    Are ceva omul asta, oricat as vrea sa-l uit nu pot, si de cate ori il vad ma topesc ca un cub de gheata, plus ca m-am satrat ca dimineata cand ma uit pe geam sa-l vad plecand, seara sa-l vad venind, ma enerveaza chestia asta. Oare de ce se tot intampla?
    Acum sunt obosit, din toate punctele de vedere, vreau acasa, vreau sa fiu din nou prima zi de mai, sa o simt iar. Nu mai am mult , sambata plec.
    Incep o luna noua in acelasi loc, totul parca se repeta ciclic, cine stie ce aduce noua etapa.

                                                                                        S.F.C.

fara dragoste...

     

   In urma cu ceva timp, imi doream, sa nu mai pot iubi, sa fiu de piatra, crezand ca astfel nu o sa mai sufar, ca totul va functiona ca un mecanism, daca lipseste dragostea.

   Si am ajuns in tulburatoarea si zbuciumata luna mai, sa experimentez si acest lucru. Se zice ca-i important sa cazi, pentru ca sa ai de unde te intoarce, si cand te intorci, in cazul in care nu te tot duci in jos, sa te intorci cu mai multa daruire, recunostinta si binenteles dragoste la lucrurile de la care ai plecat.

   Asa am ajuns eu, in ultimele zile sa-mi calc in picioare toate principiile morale, si sa fac lucruri pe care candva le-as fi judecat si condamnat cu asprime, dar pana nu ajungi sa patesti nu crezi, si am cazut tocmai pentru ca am crezut ca n-am nevoie de dragoste. Ajungem exact un mecanism, nu mai simtim nimic, totul se produce mecanic.

   Se zice ca nu exista intuneric, doar lipsa liminii, nu exista rau ci doar lipsa binelui, nu exista ura, ci doar lipsa dragostei. Stau si ma uit pe geam, la cei care vin si pleaca, cati dintre ei oare iubesc? Cati dintre ei stiu sa iubeasca? Cati dintre ei se simt iubiti? Cati dintre ei recunosc ca iubesc? Nu as putea raspunde, insa am vazut oameni carora li s-a spus: Te iubesc! si care in loc sa se umple de lumina, de bucurie, de stralucire, sau intunecat, si-au inceput sa urasca, sa dispretuiasca, sa ignore. Din cauza asta mi-a fost frica de multe ori, sa recunosc ce simt, si cand mi-am facut curaj, am patit exact cum era de asteptat, am fost ignorat, dispretuit, evitat.

    Toate astea m-au fac sa urasc, sa vreau sa ma razbun, sa fiu otrava, si ajungand sa fiu, sa fac lucruri care prin dragoste mi-ar fi creat extaz, m-am trezit, si m-am hotarat ca nu vreau sa traiesc fara dragoste.

    Bucurati-va ca sunteti iubiti, indiferent in ce mod, ca o sa vina clipe cand ati dori sa va iubeasca cineva si nu o sa fie cine, ca urand te faci sclavul urii, si otravind te faci otrava, si celui otravit, daca ii faci antidotul prea tarziu, se naste moarte.

    O floare pusa intr-o vaza, daca e pusa cu dragoste, straluceste si radiaza de lumina si bucurie, impartind mireasma ei toturor, mai mult decat un buchet, in aceiasi vaza pus cu ura, cu prefacatorie, cu invidie, care se va intuneca, si se va ofili, semnaland tuturor lipsa dragostei.

    Iubiti, si radiati in jurul vostru dragoste, ca sa nu fiti da-ti uitarii, si nici acoperiti de umbra urii, sa nu va ofiliti ca si o floare, fiti intreaga viata ca florile lunii mai, plini de parfum, si scaldati in lumina, si lumina pentru cei din intuneric.

                                                             Cu drag, 

                                                                        Szilard.

plata...

   
            Si a fost o seara ,si a fost o dimineata....
     Si de dimineata, m-am dus la faculta, dupa ce am scos toate hainele din dulap si nu stiam cu ce sa ma imbrac.
Am dormit groaznic, si m-am trezit cu capsa pusa. Ma duc spre faculta ca spre camera de gazare, m-am intalnit cu Renike pe hol si povesteam de examene, si iata ca vine si minunea noastra, azi ma vede,ma si saluta si sta sa si vorbeasca cu noi. Intreb si eu cum de a fost la adoratie, vai da eu de unde stiu, am fost acolo ? Scuza : da nu te-am vazut. Normal ca nu ,ca n-am decat 1.86, nu ma poti observa asa usor.
     De aici si pana la a ma transforma intr-o sticla de otrava nu a fost decat un pas. Si incep sa-i descriu toate miscarile facute, si ii spun si care era scopul pt care nu ma vazut si ce incerca sa-mi demonstreze. Ca sa ii si explic ca la 1.90 ii cam rar oxigenu, si poate asta ii problema de nu vede bine. Toate astea cu un zambet sadic pe buze, varsand venin, si normal cu cativa colegii in jur. Oricum nu prea pricepeau ei care ii treaba, dar toti radeam, mai putin el, se mai intampla, cum dai asa primesti.
    Si ce sa vezi ca ajunge la concluzia ca , eu defapt il urmaresc, si ar fi cazul sa devina rau cu mine, ca vezi doamne ii prea bun. Asta a generat o a doua contra ofensiva din partea mea, deja simteam cum ii vine sa se taie tot ca o maioneza. L-am tinut asa doua ore, timp in care i-am mai timis si cateva sms-uri sa-i spun ca-i o bestie si un porc. Nu stiu ce planuri si-a facut pe azi ,da sigur nu mai are chef de viata.
    Luna asta mai mi-a adus o gramada de schimbari , am devenit de o rautate de nedescris, doar cu cei care merita, si totodata unii chiar nu merita iertati, si el e unul dintre cei fara drept de apel, i-as fi dat pace daca, nu si-ar fi permis sa se joace atata cu mine, cu tupeu jegos si nesimtit.

                                       Ma duc sa-mi culeg laurii la o cafea,

                                                                 pe voi va iubesc, inca :)))

bilant....

            N-am mai scris de aproape 2 saptamani, asa ca sa ne intoarcem un pic in urma. Am fost luat pe nepregatite de o groaznica raceala, printre altele am facut si o criza de fiere, eram devastat si mai eram si foarte nervos, orice chestie spusa pe un alt ton decat cel normal ma scoate din fire, ma enervez rapid si explodez.
           M-am intalnit si cu C. am avut iarasi deferite discutii, tot incerc sa aflu principiul dupa care functioneaza, parca acum am inteles cum sta treaba acolo. In fine am inteles ca nu-i loc de mine, si stau acuma si ma mir cum dracu ma pot amagii asa, ma aprind ca un pai, sunt orb, si ma las dus de val cu tot cu cal.
          Raceala mi s-a agravat, am primit de la Monik ceva medicamente, intre timp imi pierd vocea, vb prin semne, de murit nu mor, da ma chinui. Rupt dupa ziua de miercuri, cu ariciu in gat, fara voce, dau like la o poza, ajung in doua ore la un date, cum is deja scarbit de tot ,si am devenit o bruta mi se rupe. Ar fi timpul si cazul sa o fac si pe asta, cu toate ca nu simt nimic pt persoana respectiva, cu atat mai bine, destul am tot iubit toti nebunii, si tot eu am cazut de fazan.
          Pornesc la drum si nu fac doi pasi ,iar dau bot in bot cu Robert, se naruie totul cu mine, in fine vorbim si plec mai departe, parca imi venea sa nu mai merg nicaieri, sa ma intorc inapoi. Altadata. Ajung la un tip bestial, exact acel barbat pe care il tot cautam eu. Eu pe silent, el pe treaba, am bagat o noapte intreaga. Cu toate ca a fost prima data , am trait ceva de neuitat, eram in extaz, si apoi tipul stia meserie.
          Am facut-o si pe asta, si chiar n-am niciun regret, mi-ar fi parut rau daca m-as fi intors inapoi. Problema cu iesitul din pepeni e rezolvata, momentan sunt calm si linistit, efectul sexului ce mai :)))).

         Saptamana asta ,dau de alt tip, tot apar astia ca ciupercile, pare super si pana la urma chiar e. Hotaram azi sa ne vedem pe la 9 la o poveste. Cum intalnirea nu era prevazuta in progam, de la 8 vorbisem ca merg cu Moni la Adoratie, si nu incepe bine adoratia ca cine crezi ca vine la biserica, Robert. Daca ar fi cazut biserica pe mine ,sigur ma simteam mai ok, si apoi ce dracu cauta asta acolo. Simt ca ma prabusesc, totul se naruie in jur, si izbucnesc in plans, ma adun spre final si dau sa ies, ma vede, dar in acelasi ton de ignoranta, ma fac, ca si el ca nu-l cunosc. Pe Eroilor ma pun cu Moni pe prima banca ,mai departe nu puteam merge pana nu ma adun. Prin fata noastra trece cu un  aer solemn, si cu nasul pe sus Robert, normal ca nu ma vede, doar vrea sa-mi demonstreze ca pula i de mine, si ca defapt nu insemn nimic pentru el.

        L-am lasat sa plece, intre timp suna tipul cu care urma sa ma intalnesc, ne vedem in piata Uniri , in 5 minute ajunge, pornim si iarasi dam de Robert, incerc sa-l evit si schimb directia, normal ca ma vede si intr-un final ajunge sa faca ture in jurul meu.

 Dar pleaca, si eu incerc sa ma calmez.

o simpla palma...

      Si a fost o seara, si a fost o dimineata...
  O dimineata care trebuia sa fie minunata, si a fost un adevarat dezastru, am inceput cu Monik, discutii filozofice, tripla mea personalitate, eu cel de zi cu zi, eu cel de pe messenger, eu cel de pe blog, trei persoane diferite si o singura fiinta. Eu cel care ma cred sfant si bun catolic, care dau sfaturi si judec, eu care nu-mi pot respecta sfaturile, eu care nu recunosc si nu accept ca sunt gay.
   Eu care il oblig pe Istvan sa vina la templom, chiar daca pentru el biserica nu reprezinta nimic, eu care i-am reprosat lui Vlad ca nu pe toti barbatii ii reprezinta ,,curu" si sa vb in numele lui.
   N-am pretentii de sfant, pt ca nu sunt vrednic, nici nu ma bat cu pumnul in piept ca-s bun catolic, Istvan daca se simte lezat de biserica putea refuza invitatia , ca doar l-am invitat ,n-am obligat pe nimeni niciodata si nici nu o voi face, legat de Vlad ma abtin, pt ca de fiecare data cand zic ceva se simte jignit. Astia erau prietenii mei, aia care atunci cand au avut nevoie ,mi-am dat si ultimul ban ca sa-i ajut, si eu azi sunt singur , realizand ca defapt prieteni mei, ma considera o fiinta diabolica, care nu are decat reprosuri si jigniri la adresa lor. Cei pe care odata nu i-am lasat sa piara ,imi intorc spatele la nevoie.
   Despre asta era vb in primele clipe ale diminetii, si printre toate cobor cu hainele la spalatorie, ca sa ma tamponez cand ies de Robi si sa fiu privit cu dispret, vezi doamne cum imi permit sa ma lovesc de el pe scari, toate astea exprimate doar din priviri, adevarata privire diabolica.
   Era clar in mintea mea ca o sa am o zi groaznica, demna de poieziile lui Bacovia:,, si flori de plumb, si funerar vesmant, stam singur in cavou si era vant...."
   Am continuat sa explic ca nu ma pot impaca cu gandul ca sunt g.. ,si nu o sa ma accept prea curand, dar asta nu inseamna ca daca pe mine nu scrie mare si fumos GAY sunt superficial, si cu 10 fete, ma zbat inca intre a fi sau a nu fi, si tot ce am scris aici sunt doar franturi din viata, doar unele dorinte si renuntari.
   Intre timp intervine si C in poveste curios de ce eram o bomba cu ceas. Am inchis totul si am plecat spre biblioteca, cu speranta ca acolo imi revin , cum sa nu ,dupa nici 30 de minute apare Robi, eram ignorat cu desavarsire, si normal ca trebuia sa n-am liniste asa ca vine sa stea langa mine, un om mai parsiv ca asta n-am vazut in viata mea.
   M-am simtit groaznic, ca sa vina dupa vreo 3 ore de ignoranta sa ma intrebe cum ma simt, minunat. Imi venea sa-l iau la pumni, am reusit doar sa-i trag o palma dupa ceafa, si sa-i intre botul in carte cu tot cu satisfactia aia care se citea in ochii lui , era socat si se uita la mine cu niste ochii de broasca calcata cu bicicleta, am zambit sadic si mi-am continuat lectura.
  Si a fost o seara, si a fost o dimineata

Raceala...

      Am adormit cand ploua, m-am trezit tot in ploaie si tot prin ploaie am pornit la drum, fizic eram ok pana a inceput sa ma doara capul, asta era fizic ,ca spiritual eram ok. Si a fost o seara, si o dimineata.
     Marti zi plina dupa cursuri, m-am facut soarece de biblioteca, studiu intens al marii terori, si a celor arsi in crematorii. Apare si subiectul nostru sa-si recupereze mapa, avea de gand sa ramana ,dar eram eu acolo, spaima si blestemul, finut ca o zana se furiseaza si pleaca, pacat ca avem o usa care scartaie ingrozitor si pacat ca esti prea mare ca sa te poti face nevazut in spatele unei foi A4. Toate astea m-au umplut de dezgust, chiar ma depaseste situatia, nu inteleg de ce face asta, si nici nu voi incerca sa inteleg.
     Dupa asta lucruri fara importanta. Si a fost o seara, si a fost o dimineata.
Azi o zi cu opt ore de curs, iarasi comunism ,iarasi teroare si la catedra acelasi asasin, dupa un seminar ratat din cauza frisoanelor, o mica intalnire de comitet la o cafea, discutii aiurea la care am fost prezent doar fizic, cu scurte raspunsuri caustice, azi sunt caustic, fara niciun chef, cu aceiasi ameteala care persista.
   Si iarasi se face seara, si vine o dimineata. Tremur de frig, cu sufletul gol, fara nicio dorinta ,pt ca le-am ars de mult in crematoriul sufletului, pe cele prezente si pe cele trecute, asteptandu-le pe cele viitoare. Sunt gol de dorinte, si gol de dragoste, caustic mai tare ca niciodata, viitorul nu-l vad, prezentul mi-e indiferent, iar trecutul nu-l mai simt.
    Am starnit instinctul de aparare a lui C.care s-a simtit demascat, crease el o poveste interesanta, dar cu o logica slabuta si care nu era menita sa reziste pe termen lung, asta daca nu ma insel si nu cred ca ma insel. N-am eu experinta, da totusi gandesc logic, totul era menit sa-l faca mai interesant, am prins firul povestii de multa vreme, dar ma distreaza cum tot persevereaza cu enormitatea asta. M-am facut spaima si blestem si pentru asta, sunt ceea ce sunt, si sunt asa cum ma stiti, m-am doua fete si nici nu inventez nimic ca sa fiu mai interesant, de asta detest toata mascarada asta, si am devenit unealta diavolului pentru cei care o practica.
    De asta am si postat conversatia cu Robi sa nu credeti ca vorbesc de dragul leli.
Degeaba am scris pe blog ce-am avut pe suflet, ca tot n-a avut niciun efect, sau nu cel la care speram eu, sau poate cei care nu simt nimic nici nu vad,ori le e frica de ce simt, daca amani poate fi prea tarziu, nu mai are importanta, trecutul e mort, la fel de fara importanta sunt si cei despre care am scris.
    Se face seara si sper sa prind inca o dimineata, tremur de frig ,desi ard ca un foc, ametesc si ochii mi-s tulburi, iar picioarele inghetate.

                                                Cu demonica privire, Szilard!

majus elso napjan

   Prima zi de mai, o luna mai binecuvantata, luna Fecioarei Maria, maiul in care toate florile ii daruiesc mireasma lor ,diversitatea lor de culori, vorbind si preamarind fiecare in felul ei pe Atotputernicul Dumnezeu, o luna care din prima ei zi da sfinti, pe Ioan Paul al II-lea, cel care a dorit si daruit lumii pacea, ,,Papa cel bun".
   Acasa ,ca nu-i loc mai sacru si mai sfant ca acasa, acolo sunt eu, am pregatit din florile de mai un buchet pentru cei din familie care au raposat, si ne indreptam spre cimitir conform obiceiului acestei duminici. De sus cerul isi revarsa binecuvantarea lui cu stopi marunti de ploaie, o ploaie calda si dulce, hranitoare, care fac florile Fecioarei sa tresalte de bucurie si sa i se daruiasca cu mai mare devotament, ca nu e intamplator faptul ca azi e duminica divinei milostiviri. E liniste si e pace aici, si cei care dorm nu simt greutatea pamantului, caci sunt acasa, iar acasa e binecuvantare, tihna, aici e odihna vesnica ,cand esti acasa. In cimitir, clopotul, lin, revarsa glas de jale plin, si pe fetele multora se rostogolesc lacrimi fierbinti, stau acolo zeci de povesti, de chipuri, de suferinte, la unele ard astazi lumanari, la altele iarba si-a tesut lintoliul, semnul uitarii, dar nimic nu mai tulbura pacea, caci cei care dorm sunt acasa.
  Aerul cu mireasma lui de flori, de iarba proaspat cosita, de ploaie blanda si calda, imi da azi o stare de bine, de vitalitate , de liniste sufleteasca si ma umple de dorinta de raspandi iubire. Ciudat, zice Monik ,care se astepta dupa postarea anterioara , sa fiu trist, posomorat, rar se intampla sa fiu asa cand sunt acasa, in sanctuarul meu, in locul care imi ofera cea mai mare siguranta.
    Mi-am luat ramas bun de la toti, dimineata la ora 6 plec spre Cluj, candva uram ziua in care trebuia sa plec, azi parca mie indiferent, desi parca cu greu ma despart de aceasta liniste, odata ajuns acolo se va sfarsi cu starea de bine, am atatea de facut si sunt cam in criza de timp, dar imi pastrez optimismul, ca toate trec, si tot timpul le rezolva pe toate.
    Afara cerul inca cerne , de pe aripi de ingeri parca , roua binecuvantarii, de mult n-am mai simtit o ploaie care sa dea senzatia de mangaiere si alinare. Mi-as dori ca toate zilele vietii mele sa fie ca cea de azi, sa am liniste ,pace, lumina in suflet, ploaie calda si hranitoare, raze de soare, mireazma de binecuvantare, sa daruiesc dragoste, si chiar sa zac uitat sub tesatura ierbii, tot as fi fericit, si n-as simti ca e greu pamantul, nici ca-i povara, pentru ca sunt acasa.

                                       Benedicta est dies Domini!
                                                                Pax vobis!