Majus utolso napjan.

      In stropi calzi de ploaie am inceput, si tot cu ploaie termin.
Ultima zi de mai, un mai plin de zbucium si schimbator,  luna in care de la ploaie am trecut brusc la soare si invers. Asa a fost si ziua de azi, am inceput cu soare,  si am sfarsit se pare in stropi de binecuvantare.
Dupa nervii de dimineata, si surpriza facuta de pisoiul lui Monik, a venit ploaia, care a marcat finalul, a pus capat unei perioade tulburatoare, care azi parca ma inspaimanta.
    Am hotarat azi cu Mihai sa ne vedem la cafea, era foarte agitat si emotionat, mi-am dat seama dupa cum se agita in fata geamului, dealtfel e o persoana foarte ok, el uraste cainii, eu am inceput sa urasc pisicile.
    Apoi am fost la cina la parohie, ma invitase Foesperes, am mai stat la povesti, pare a fi un om bun, gata sa dea o mana de ajutor, dealtfel parohia e impresionanta, la fel si cainele parohului, cu limba lui mai mult mov decat albastra.
    Am inceput sa citesc niste cursuri , dar n-am niciun chef, ma uit pe gem si in momentul acela apare Robi, el se uita la mine , eu la el, tare mi se par dubioase coincidentele astea. Ce e si mai ciudat, e ca ma vede si vorbeste cu mine, vine chiar si la mine in camera, eu eram singur, asta ii da curaj parca, insa nu pentru mult timp, pentru ca apare un coleg. Trebuia sa strice cineva momentul, ca de obicei. Robi pleaca.
    Are ceva omul asta, oricat as vrea sa-l uit nu pot, si de cate ori il vad ma topesc ca un cub de gheata, plus ca m-am satrat ca dimineata cand ma uit pe geam sa-l vad plecand, seara sa-l vad venind, ma enerveaza chestia asta. Oare de ce se tot intampla?
    Acum sunt obosit, din toate punctele de vedere, vreau acasa, vreau sa fiu din nou prima zi de mai, sa o simt iar. Nu mai am mult , sambata plec.
    Incep o luna noua in acelasi loc, totul parca se repeta ciclic, cine stie ce aduce noua etapa.

                                                                                        S.F.C.