M-am intors de la Cluj destul de deprimat si dezgustat in acelasi timp, nu m-ai aveam nicun chef de nimic.
Sambata aveam o nunta, nu prea aveam chef sa merg, dar toata lumea insista, am avut astfel ocazia sa-mi intalnesc o veche prietena din liceu, nu ne mai vazusem de aproape 4 ani, si ce era interesant e ca aveam locurile la aceiasi masa.
Am avut o seara minunata, plina de amintiri, de povesti despre prezent si de ce nu si despre viitor, toate inecate in wiski si dans.
A fost noaptea care mi-a readus zambetul pe buze, optimismul si scanteierile din priviri inapoi.
Asa in starea asta din nou optimista mi s-a parut ca a trecut mai mult timp ,defapt era doar o saptamana, i-am scris lui M. am primit raspunsul ca de obicei, sarcastic ar zice el, caustic si plin de otrava as zice eu.
Treaca timpul sa treaca toate.
Mie dor de activitatile de la Cluj, de agitatie, aici deja ma plictisesc.
Urmeaza insa o saptamana cu nopti albe, cu spalat de covoare si lacuit de banci, fac pregatiri pentru Festa Beate Mariae Virginis. Nu mai am mult de stat in zona si am cam neglijat munca pentru templom asa ca am de recuperat, se pare ca va fi si ultimul an in care ma voi mai ocupa de biserica, o rupere enorma ca va lasa un gol imens. Poate se va gasi cineva care sa se ocupe de ea , sau poate se va inchide, vor curge lacrimi si suspine , stiu, dar din pacate nu cred ca voi mai putea continua, asa ca vreau sa-mi iau ramas bun de la scumpa mea catedrala, prin a-mi lasa amprenta pe toate donatiile facute in cei 11 ani, inca nu m-am semnat pe nimic.
Cu dragoste,
S.F.C.
