Care e pretul...???

   Am fost intrebat azi, ce as fi dispus sa dau pentru a primi in schimb normalitatea, daca as putea sa schimb ceva, care ar fi acel lucru?
  Multe am putea schimba, insa niciodata n-am putea fi perfecti, si apoi ce am avea de oferit, o casa, o masina, un cont in banca, n-ar fi suficient, cu siguranta ni s-ar cere mai mult decat putem da, s-ar cere un suflet, sau poate dragostea, si ma intreb atunci: la ce te ajuta sa fii perfect? Ce satisfactie poti avea, sau cum te poti bucura de perfectiune, daca esti doar un ambalaj perfect, care nu are putere sa simta, pentru ca nu are suflet, care nu poate iubi, pentru ca focul dragostei nu-l mistuie.
   Si cui sa oferim toate astea? Cine ni le cere? Pe cine sa imploram pentru perfectiune?
Raman la ideea ca toti suntem legati unul de altul, ca destinele noastre sunt asa pentru un anumit scop, nimic nu e intamplator, chiar daca uneori avem de suferit, chiar daca am vrea de cele mai multe ori sa fie altfel.
   Ce minunat ar fi ca fara niciun efort, doar cu o mica donatie ai devenit altfel. De cele mai multe ori dorim schimbare nu pentru ca asa am simti noi, ci pentru cei din jur, nu ca am avea vreun beneficiu, ci pentru a nu fi cu nimic iesit din comun.
   Insa eu te intreb: cum ai putea trai fara sa iubesti? Cum ai putea trai o viata langa cineva pe care nu-l iubesti desi te prefaci ca iubesti? Pana cand  vei putea sa minti si sa te minti? Unde e dragostea despre care vorbeste Szent Pal?
   Poti incerca sa te schimbi si poate ai si incercat, cati dintre noi oare nu am incercat? Poti insa incerca, dar niciodata schimba, fara un pret prea mare, care te transforma in stanca.
    Zbucimate clipe, greu drum, la capatul caruia ce se afla oare?
Eu insa nu mai incerc sa ma schimb, sunt sarac, n-am de oferit nimic, sufletul mi-e pustiu, iar dragostea nu mi-o accepta nimeni, nu ma simt vinovat de nimic, nici de piatra nu pot sa fiu, ca doar am incercat, nu-mi ramane decat o singura varianta, sa a accept asa cum sunt.
     Acelasi soare rasare si apune pentru toti, buni sau rai, cu remuscari sau fara ele, scopul e unul singur si ne trage pe toti in aceiasi groapa si cu aceiasi rasplata.