Iar şi iar...

    Simt şi văd cum viaţa mea o ia razna, e nebună dea dreptul, simt asta de la începutul toamnei.
E adevărat că am vrut să fac o schimbare, şi am început în sectorul prieteni, culmea că n-a trebuit să-i selectez eu, sau ales singuri. Pleava s-a dus în vânt. Mi-au rămas prietenii, acum nu mie teamă să-i numesc prieteni, pentru că ştiu sigur că sunt.
     Au rămas cei care, fără să le cer mi-au întins mâna, atunci când m-as fi putut descurca singur sau nu as fi putut. Am astăzi certitudinea că am un sprijin real. Sper şi îmi doresc să-i pot răsplăti, nu-i voi uita şi le voi mulţumi necontenit.
    Pe tărâmul neliniştitei iubiri sunt veşnice şi tulburătoare dorinţe, care vin şi pleacă, vin şi pleacă. Parcă de fiecare dată când imi pierd speranţa, iar apare câte unul, care ba imi promite că mă vrea, ba se minte pe el că nu mă vrea, cert e că sunt sec în reacţii. Dacă mă îndrăgostesc sunt prost pentru că o să pierd, de fiecare dată se întămplă asta, eu sunt veşnic cel la care se poate renunţa, cel peste care se poate trece nepăsător. N-am reprezentat pentru nimeni dorinţa de a mă avea, n-am fost aerul şi nici apa nimănui. Doar tâlhari de sentimente, şoptitori de minciuni şi făcători de sex, că minuni nu mai face nimeni azi.
     Deşi n-am aşa activitate sexuală intensă dealungul carierei şi nici un palmares bogat, mi s-a şoptit la ureche că sunt târfă ( una masculină desigur :)) }, drept e că nu-s fecioară, insă mă întreb ce înseamnă să fii târfă pentru ei.
     Sunt descurajat pentru că de fiecare dată când găsesc pe cineva care să-mi placă, nimic nu iese bine.
Am gasit ceva la care n-aş renunţa, îmi place din diferite motive, însă se pare că nu se prea poate mare lucru.
Se va sfârşi curând, o să plec acasă în weekend semn că la întoarcere nu va mai fi nimic, asa se întâmplă de fiecare dată. Acelaşi scenariu, acelaşi traseu, eu în rolul principal, jucând în postura de părăsit fără motiv.
    Nu mă ajută cu nimic faptul că am fost sincer, nici că am fost fidel, nici că am iubit necondiţionat, nu mai apreciază nimeni astăzi aceste lucruri.
    Nu-ţi cer să mă iubeşti, dacă nu simţi asta, însă cel mai mult aş aprecia dacă ai fi sincer şi nu te-ai juca cu sentimentele mele. Dar sunt convins că nici ție nu-ți pasă, că nici tu nu vei aprecia nimic din cele scrise mai sus. Vei trece cum au făcut-o și alții peste mine, ca un străin peste un mormânt necunoscut, fără să încerci măcar o clipă să vezi cine zace acolo, poate e bun și dacă e, păstrează-l, poate e rău și dacă e, fă-l bun, poate e în întuneric și dacă e, fii tu lumina lui, poate e mort și dacă e, fii viață pentru el, poate ai nevoie de dragoste și dacă ai, el te poate iubi.
     Străine trecător, privește-mă în ochii ca să-mi vezi sufletul și oglindește-te în sinceritatea dragostei mele, treci apoi și te du mai departe, dacă nu simți nicio tresărire.
    Eu mă opresc și aștept ceva să se întâmple, poate ziua 13 din astă lună e mai sentimentală.