Cine imi raspunde???

       Draga si iubita zi de azi...

  Se întâmplă în jurul meu, mai precis în viaţa mea tot felul de anomalii, prima din ele sunt eu după cum bănuiţi, celelalte mă înconjoară.
  Colegul meu de cameră, e fosta mea simpatie, astăzi nu-mi mai stârneşte nici cel mai mic interes, dar observ că eu îl interesez, de la statul noaptea şi a mă privi cum dorm şi până la a fi interesat dacă am prieten, cine e, cum arată, şi dacă nu cumva aş dori să-i fac cunoştinţă cu el, e cale lungă, şi tot acest şir de întrebări e oarecum dubios.
   N-am prieten, deci sunt o posibilă victimă.
Ăsta nu-mi mai tulbură liniştea degeaba se agită. Însă au alţii grijă să o facă.
   Am dat peste altă anomalie, una izolată, refugiată în propria lume, care trăieşte într-o singurătate abisală, pentru ca nu cumva dragostea să-i strice planurile.
    Un chip frumos,
    Cum rareori găseşti,
    Nu-i nici din basm,
   Nici prinţul din poveşti.
 
   Dar cine e ? Rămâne un mister,
   Eu nu-l cunosc, degeaba însă sper,
   Că poate într-o zi cu cer senin,
   Voi adora acest mister străin.

    Deşi-l cred gol de nobila iubire,
    Ea e acolo, căci scânteie-n privire.
    Şi totu-i trist, şi ascuns cu bună ştire,
    E trist, e gol, e plin de nedorire.

   E o lume necuprinsa de iubire,
 
      Mi-am dorit şi am tânjit, cerşind dragoste de când mă ştiu, şi n-am primit-o niciodată, dar să-ţi ofere cineva dragostea lui şi să o refuzi pe motiv că eşti un complicat mi se pare absurd. M-am izbit încă odată de refuzul de a iubi, pentru simplul fapt că ţie frică să încerci, pentru că ţi'ai creat ziduri de apărare, ca să nu fii rănit, ca să nu suferi. Nimic nu-i fără repercursiuni, drept urmare trăieşti în singurătate, o singurătate care te apasă, care  te izolează, care te transformă.
      Misiunea mea s-a sfărşit într-o zi de vineri, era 14, dar cred ca erau repercursiunile zilei de dinainte, sper însă că va veni ziua în care vei dori dragostea, dorinţa mea e să o şi simţi, şi simţind să-ţi aduci aminte că ea te-a atins cu ceva timp în urmă, timp în care tu erai o frumoasă stâncă de granit.
      Mă frapează doar motivele invocate, aş fi înteles dacă era ceva bine întemeiat, deşi la început  a fost vorba doar de sex, ceva s-a aprins acolo, am vazut asta în comportamentul lui, în ochii lui.
     Dar cine sunt eu să distrug lumea, zidul, singurătatea, izolarea cuiva. N-am niciun drept, deci nu revendic nimic, însă cu acestă ocazie deschid şi mai larg ochii, dând inimii de ştire că dragostea nu-i pentru oricine.

                                                            Acelaşi eu,
                                                                           S. F. C.