In urma cu mai bine de doua luni, undeva in Cluj incepea povestea noastra, cantarind bine si cu oarecare reticienta am incercat inca odata sa iubesc.
Astazi se zareste la orizonturi norii esecului, povestea noastra parca se apropie de final. N-as vrea sa regret si nici sa sufar iar, dar totusi parca din coltul ochilor vor cadea lacrimi.
Insa durerea e cauzata de ignoranta, in speranta ca asta merita, am tot incercat sa-l prind cat mai bine ca sa nu-mi scape, dar totusi am ramas undeva sub linie, in capul listei celor fara importanta.
Si asta e dureros, cand dai sperante si faci promisiuni, pe care maine le-ai si uitat, ca sa nu mai vorbim ca nu le poti respecta.
La cat am inghitit ar merita sa explodez, si o fac aici in tacere, inghitind inca o cupa de otrava, dar fara sa mor ci devenind mai otravitor ca niciodata, adaugand in liniste minunatelor esecuri inca unul.
Dar forta de a merge mai departe o gasim in cele mai ciudate feluri si moduri, timpul sa treaca iarasi si sa vindece.
Si tot timpul, cel mai scurt, va aduce confirmarea sau infirmarea celor scrise mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu