Am lipsit ceva timp, asa ca voi incepe cu informatii despre poveste.
Asteptam ziua de marti sa ne vedem la cafea, M n-a mai dat niciun semn, eu am plecat acasa, a urmat insa o mica divergenta, de buna credinta fiind am incercat sa vb cu el, dar mi s-a spus pe un ton foarte caustic ca sunt deranjant, i-am trimis in doua zile doua sms-uri, la care normal ca n-am primit niciun raspuns.
Am fost sunat insa ziua urmatoare pentru scuzele de rigoare, si ca de obicei cand calcam stramb, e de vina stresul. Treaca si asta. Vorbim foarte rar si primesc raspunsuri haotice, situatia e destul de ciudata.
Enervat de situatia, i-am trimis zilele astea un mesaj, in care am pus minunata intrebare, daca exista vreo sansa. Discutia ramane deschisa vom vorbi despre asta la Cluj, probabil ca da, posibil sa nu, cine mai intelege ceva, ca eu unul nu. Ar fi minunat sa fim impreuna, din punctul meu de vedere, normal, ramane insa un semn de intrebare.
Una peste alta, eu sunt acasa, incerc de doua saptamani sa fac ordine prin casa si prin jurul ei, dar inca nu am terminat.
Aseara am fost la un botez, si am avut minunata ocazie sa ma intalnesc cu cativa prieteni din vechea gasca, nu mare mi-a fost uimirea sa constat, ca marea majoritate din cei ramasi, si bine ca un au ramas multi sunt niste tampiti, redusi din multe puncte de vedere, probabil erau de la inceput asa, doar ca acum ii vad eu altfel.
Persoane cu care nu prea ai despre ce sa vorbesti, un sat care e aproape mort desi are 2500 de locuitori, un loc pustiu, si in pustietatea asta ma aflu eu, dornic de mai mult, cu gandul la M, si punand la cale noi strategii de cucerire.
Puszilunk,
S.F.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu