Ma plimbam printre amintiri de cateva zile,si ma gandeam ,ca putini din oamenii care m-au inconjurat dealungul timpului ,i-am putut numi oameni, in primul rand ,si apoi prieteni. Am fost ,sunt si voi fi, un om simplu,chiar daca uneori trist, dar am incercat ,pe cat posibil ca celor din jur sa nu transmit tristetea mea, sa zambesc ,atunci cand as fi putut plange ,sa rad atunci cand as fi putut urla, si sa-mi ajut prieteni atunci cand au nevoie.
Si chiar ajutand de cele mai multe ori,tot tu esti considerat cel rau, si atunci cand cumva din diferite motive ranesti ,cu voie sau fara voie, nu esti uitat si nici iertat niciodata, tocmai de cei pentru care n-ai pregeta sa-ti dai viata.
Imi aduc aminte acum, cand Monika se confrunta tocmai cu asa ceva, cu nerecunostinta celui care in momente de cumpana,n-a fost lasat sa moara, si cand ii vine randul sa ajute ,sau macar sa fie recunoscator, nu ezita sa muste, sa huleasca, sa ameninte, la fel am patit si eu, am pus la picioarele unei prietene, casa ,masa, patul, ajutorul si m-am facut paravan si cortina pentru cele mai josnice porniri omenesti, pentru infidelitate, pentru minciuna, dar am considerat ca intra in datoria mea de prieten, de frate chiar, aceste lucruri. Mi-am primit rasplata ,si am deschis razboiul, cum nici nu-mi imaginam, cantand la orga. Eu am fost considerat monstru, intruchiparea diavolului,si ea ,peste care numai trenul nu trecuse, era sfanta. Doar o clipa a fost pe culmi, apoi a cazut mai rau decat era, si fara ca eu sa fi scos nici macar un cuvant.
Doare enorm de tare ,atunci cand viperele crescute la piept,cu toata dragoste ,sinceritatea si bunatatea pe care o poate oferi doar un prieten adevarat, lovesc, musca si imprastie venin pentru a te distruge. Se poate schimba un prieten adevarat in vipera? Niciodata, doar cei care is pun masca falsitatii, care nu au ce oferi cand ai nevoie de ajutor, care nu au nici principii morale si nici educatie.
Dar sa nu incetam niciodata sa facem bine, sa radiem de bucurie, de pace, sa dam lumii tot ce avem mai bun, ca sa o facem mai buna , nu inceta nicio clipa sa aduci lumina in intuneric, sa oferi sprijin in nevoie, sa aduci alinare in durere, sa aduci zambete in intristate. Nu astepta recunostinta, orice vei primi, fii bucuros, ca ori de cate ori ai avut ocazia ,ai facut bine, ai adus bucurie si nu durere.
In clipele in care am avut de suferit, atunci cand eram la pamant, as fi dorit sa fiu de piatra ,sa nu mai pot simti, sa fiu imun, dar suferinta te face sa iubesti si mai mult, sa dai si mai multa dragoste, as fi dorit ca atunci sa ma pot razbuna, sa ma ridic si dintr-o simpla miscare sa fac totul praf, sa urasc, sa imprastiu cu suferinta.
Dar m-am ridicat, mi-am sters lacrimile, si nu, nu am putut ura, ci am inceput sa iubesc si mai tare, sa fac si mai mult bine.Ura naste ura,si tot urandu-ne unul pe altul ne-am distruge pentru nimic nobil, si ce folos?
Cu drag,
Szilard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu