sâmbătă, 9 aprilie 2011

Moment liric...

      Cateodata cand imi este destul de greu sa vorbesc despre zbuciumul interior ,astern gandurile pe hartie, asa s-au nascut urmatoarele versuri:
  ,, O piatra as face din inima mea,sa nu simt nici dragoste si nici bucurie, si una cu pamantul sa fie, nici ura, sa simt ,nici placere, si totul in jur daca ar piere, singur fiu eu fara durere. O de-ai suferi pentru a mea impietrire, si totul sa dai pentru a mea simtire, pentru acea clipa de ratacire, in care ti-am spus ca te doresc. Sa fiu o piatra de hotar, care despart dulce de amar, nimic sa nu mai fie-n zadar. Sa fiu o piatra de mormant, peste care au trecut ploi si vant, si pe care a ramas un singur cuvant: Dragostea.
"
   Nimic din a mea ratacire , sa nu mai ramana in fire, decat clipa cea de-mpietrire, si vesnica ei nemurire, ce creste-n a omului fire: Dragostea

   Somnului meu sa-I dau pace, si inimi frante i-as face ,lintoliu din aripi de sfant ,soptind peste ea un cuvant, legat cu un nou juramant: Dragostea."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu