Draga cititorule,
Mai trecusera zile asa povestind pe mess, la telefon ,inca ma doare despartirea , am tot incercat o cale de impacare ,dar in zadar, intre timp noul amic,C ,ma tot incuraja ca totul va fi bine, pentru el a fost ,eu insa am fost mai ghinionist .
Ne-am intalnit intr-o seara la o poveste,subiecte de discutie avem o viata intreaga,n-am povestit prea mult il astepta cineva, mai elucidasem din mister.
Am primit si un lucru de la el pe care mi-l doream nespus de mult, de fapt asta era si motivul intalnirii noastre.
Interesant C. asta, da ce puteam eu sa fac ,omul is reluase relatia.
Zilele se scurg, am inceput sa vb mai rar, cred ca va dati seama de ce, asta e mergem mai departea,(vb mea next) :)).
Intr-o dimineata, ma indrept sepre o institutie ,acolo imi desfasuram practica, somnoros si ganditor asteptam un coleg care intrase la farmacie, eram la Szent Mihaly templom, si ce credeti ca vad ,o pereche de tenisi verzi,ii stiam de undeva,ridic ochii si de cine dau, de C. fostul meu prieten, ce schimbare nici nu-l mai recunosteam.
Inima batea ca o nebuna, trebuia sa trec pe langa el ,dar oare cum va reactiona ,nu puteam zice nimic eram cu un coleg, normal ca el nu stie nimic, dar pe masura ce ma apropii citesc pe fata lui ,disperare , se agita ca un pepsi. Na baszmeg , ma gandeam eu daca ma saluta ii raspund daca nu trec indiferent, nu aveam de gand sa-i zic nimic sau sa ma cert cu el, desi el de asta era disperat ca o sa fac scandal. O nu, nu-i genul meu , si apoi eram in centrul Clujului, am trecut si am inceput sa rad ca un nebun, atat am putut sa fac ,asta era sentimentul pe care mi-l starnea dupa 3 luni , pline de zile negre,si udate cu lacrimi.
Asta e, toate trec , si toate vor fi rasplatite candva, foc si gheata asta eram acum noi doi.
Nu mai speram la nimic.
Cu drag, Szili,
anno eiusdem, 15.X.2010.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu