duminică, 17 octombrie 2010

Raze de binecuvantare ( Istenem szeretlek )

              Draga cititorule,

    Scrisul meu va fi intotdeauna influentat de starea mea de spirit. Stiu are dreptate Balint cand spune ca sunt plin de framantari, dar mai am si zile binecuvantate ,chiar le pot numi asa, pe cat eram ieri de trist si de suparat ,pe atat de minunat ma simt azi.
    Deci sa va explic, intru pe romeo si ma uit la un profil, ma uit la o poza o pereche de ochii, dragutei, imi las amprenta, si-mi vad de treaba, trece ceva timp si imi lasa si el amprenta, si se hotaraste sa vb, vorbim de ce nu ,are prieten nu-mi fac sperante, dar merita sa cunosc omu. Intra destul de rar, pe mess deloc, decidem sa iesim la o cafea, cand ? vineri, o nu vineri nu se poate ,amanam pe azi de dimineata zice el, de dimineata sa fie.
    Dupa o noapte in care am dormit destul de naspa, si dupa o zi de stat in camera si privit pe geam,ma trezesc, inca mai visam, dar am deschis ochii , si ma gandesc oare mai iesim la cafea, inca ma gandeam la asta cand surpriza ,sms, la ora 12 ne vedem la cafea, RT.
    Nici nu-mi trecea prin cap ce ma asteapta, cu ce ma imbrac , oare cum arata ,incep sa ma agit, stabilim unde ne vedem ,eu ajung primul, si astept. Apare ,of dumnezeule, un barbat simplu si foarte foarte dulce, prima data in viata mea cand cineva imi deschide usa unei cafenele si ma pofteste sa intru. Ma analiza din spate simteam asta ,ne asezam la masa, deja ma sorbea din priviri ,zambesc ca na ce sa fac, ii place cum zambesc si-mi promite ca ma va face sa zambesc tot timpul. Dumnezeule ,are prieten
de 3 ani, unde dracu eram eu acum 3 ani ? la Cluj, erau zorii veniri mele in Cluj. Comandam cafea si incepem sa povestim ,ma privea intruna si zambea, nici nu mai puteam lega cuvintele ,eram in extaz, vine de la baie si pune mana pe mine, daca nu as fi stat jos as fi cazut cu siguranta,simteam ca ma topesc, era ultima mea gura de cafea si incepe sa-mi tremure cana in mana .RT. incepe sa rada ,eram asa emotionat, prima data cand mi se intampla asa ceva, de la asa privire dulce si insistenta nici nu-i de mirare ,vine momentul sa plecam, din nou ma analiza din spate,simteam cum urca privirea de jos in sus si invers. Pleaca din tara doua saptamani, iar dupa ce revine ne vedem iar la o cafea. Cred ca toti ne-am dori un astfel de barbat,pacat ca astia is cel mai rapid luati din peisaj,dar ii bine sa ii ai prin preajma nu se stie niciodata .
      Acuma poti prinde iepuri cu mine,sau porumbeii de pe geam la care le dau bucati de paine, grea viata cu asa amici, in preajma carora te topesti ca si un cub de gheata.
     Doamne nici acum nu pot sa uit cum ma privea si ce zambet,nu o sa-mi iasa din minte prea curand, ma simt asa de bine, sunt extrem de bucuros ca am avut ocazia sa-l cunosc, si asta e si parearea lui, se bucura ca ma cunoste, parca sunt invidios pe prietenul lui. Dar nu, ma bucur ca oamenii buni si de calitate sunt fericiti, asta ma face si pe mine sa fiu multumit. Si eu ma consider un om bun, desi cateodata pot fi si extrem de rau, vorba lu' mama " ma mir cum te mai suporta pamantu" :)) .
    Sufletul meu e plin de fericire, eman bucurie in jurul meu, ca de obicei eman doar tristete. Ma bucura un lucru ,am inceput sa-mi fac ordine in viata, si sa vad spre ce ma indrept, deci ca urmare am eliminat pe toti aceia care n-au facut altceva decat sa ma traga in jos, si acuma iti multumesc tie Doamne ca imi scoti in cale doar oameni deosebiti.
     Imi vine in gand o intrebare, oare cu cine voi continua sa scriu acest blog? Grea intrebare ,complicat raspuns. Cine stie ce-mi va aduce viitorul, sper ca pe cineva asemenea lui.
     Acum va las, am pe geam  un porumbel, il prind si fac o supa. :))
  Printre multele zile cu nori ,apare si cate una cu mult soare, atat de mult incat poti sa mergi din nou prin furtuna zambind.

                                                  Cu zambetul pe buze,
                                                                      al vostru Szili.
                                                                           anno domini, 17.X.2010.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu