Draga cititorule,
Este ora 1 noaptea, inca nu am somn, stau si ma gandesc la ce s-a intamplat ieri, si am ajuns la concluzia ca : da exista si oameni pe care chiar merita sa-i cunoastem, oameni capabili de a provoca clipe de rai ,intr-un vesnic iad, intr-un vesnic zbucium , ne agitam asa de mult incat totul trece pe langa noi fara sa observam.
Citesc ce am scris cu un articol in spate si ma amuz, in acelasi timp mi se rostogolesc cateva lacrimi din coltul ochilor, lacrimi de bucurie ,lacrimi de multumire si simt in mine dorinta de a mai trai experienta de duminica dimineata. Minunile sunt lucruri marunte, lucruri care produc in inima ,in suflet si in comportament schimbari.
Am fost surprins ieri cand imi spune un amic care citeste ce scriu ca plange, poate a fost chiar buna ideea mea de a scrie, nu-mi va ramane doar mie amintirea unor evenimente, ci voi ramane chiar eu in inima celor care plang.
Cu greu ma pot opri din scris, simt ca scriind prind aripi, ca pot zbura, si zburand ca ajung langa ce iubesc.
Am pornit la drum de curand, cu framantari ,este adevarat, si cu mii de intrebari, deocamdata fara raspuns.
Iata una dintre ele: spre ce se indreapta pasii mei? Si este adevarat, niciodata nu stim spre ce ne indreptam.
Maine ma asteapta o noua zi, o noua provocare, o noua incercare, un nou pas spre tine, oricare ai fi tu.
Ascult de cateva ore o melodie, simpla as spune eu ,fara nimic aparte, dar care imi face inima sa tresalte, poate va avea si la voi acelasi efect.
http://www.youtube.com/watch?v=kL2M9G2P6UY&feature=related O mai ascult de cateva ori, sper ca somnul nu va intarzia sa apara.
Cu drag, Szili,
anno domini 18.X.2010.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu