Focul se stinge ( A tűz kialvása)

             Draga cititorule,

      N-am mai scris de cateva zile nimic, n-am scris pentru ca nu s-au intamplat lucruri importante, n-am scris pentru ca am incercat sa ma adun ,sa-mi elaborez un plan de ofensiva.
     Ma cuprinde din nou oboseala, deznadejdea, am doua variante si cred ca o sa aleg o a treia, treaba era in felul urmator, pe de o parte C., despartit de prieten in sufletul caruia persista sentimentul reimpacarii, care din cate vad ma cam ignora, sau cel putin nu vede in mine un potential iubit , pentru el sunt un bun prieten si probabil nici in cel mai rau cosmar nu s-ar vedea langa mine, toti imi spun sa incerc, sa-i spun ce simt, da ia incercati voi sa faceti asta ,cand stii si vezi ca esti ignorat, cand ti se spune in fata ca marea dorinta este cea de reimpacare si daca acest lucru nu se va intampla nu mai vrea pe nimeni. Nici sa visez la o relatie nu mai pot.
     A doua varianta RT. un tip care imi place la nebunie ,nu-l cunosc inca bine de aceea voi fi mai retinut in legatura cu el, cred ca-i barbatul visurilor mele. In situaia asta reusita ii si mai imposibila, odata ca are relatie, si nu de ieri de azi ci de trei ani, cine ar renunta la asa ceva pentru un necunoscut, n-am sa incerc sa despart pe nimeni,am mai spus asta . Ar fi un vis sa fim impreuna ,un vis care are slabe sanse sa devina realitate.
     Sfatul unora este sa mai caut, insa cu ce forta sa mai pornesc in cautare cand tot ce gasesc si imi place este interzis. Sunt invaluit de un sentiment pe care nici nu stiu cum l-as putea descrie. Sa mai sper? Oare mai merita? Sa ma retrag ? Dar in ce sa ma refugiez? Focul se stinge si bine face, ca era doar o iluzie, deci imi voi strange iarasi, singuratatea in brate si ma duc inainte, tocmai acum cand credeam ca a rasarit soarele ,ma trezesc intr-un des intuneric, un intuneric in care nu exista nici cea mai slaba lumina.
     Poate in acele momente cu slabe licariri de lumina, ar trebui sa gandesc mai matur ,sa gandesc cu o inima de gheata si nu cu una de foc, dar ard de dorinta de a avea pe cineva, de a darui cuiva dragostea mea, am nevoie sa ma simt iubit , sa fiu strans la pieptul cuiva, si acel cineva sa insemne ceva pentru mine si sa simt ceva pentru el.
      Un suflet pustiu, o inima in care nu mai arde nimic, si o mare singuratate, asta am ,sunt si voi mai fi inca o buna perioada de acum incolo.
http://www.youtube.com/watch?v=XIk5HJ-qRbE
                                                             

                                                                 Egyedül  Szilard,
                                                                                 anno domini, 21.X.2010.