sâmbătă, 16 octombrie 2010

O dorinta, o renuntare ( a kedvtelés,a lemondás)

           Draga cititorule,

    De fiecare data cand te astepti mai putin se intampla ceva inedit, nu mai stiam nimic de C., l-am mai sunat dar nu raspunde nimeni, ce o fi patit Dumnezeu stie, o fi murit imi ziceam eu,ca sunt tare paranoic cateodata.
    Exista o dorinta, dorinta de a afla ceva de el, de prietenul meu drag, dar cum pe mess nu e, la telefon nu raspunde ,nu aveam ce sa fac. Intr-o zi imi scrie pe mess, nu-mi venea sa cred, era viu si plecase din tara cu prietenul in concediu ,chiar m-am bucurat ca stiu ceva de el si de prietenul lui ,pe care nici astazi cand scriu aceste randuri nu-l cunosc, dar ce conteaza ,le-am urat concediu placut si sa vina sanatosi inapoi.
     Am avut o zi buna, dar nu erau toate asa de bune cum ma asteptam, sau mai intamplat si lucruri urate, mi-am pierdut pentru vecie lucruri care faceau parte din viata mea, lucru in care era o parte din sufletul meu, focul , insa nu cel al dragostei , ci al urii si invidiei a intervenit si a distrus lucrurile adunate cu dragoste de mine in cativa ani ,mai precis 15.
    Iata o clipa de renuntare, nu mai vreau nimic ,nu mai am nimic drag, ma duc in fata Lui ,si plang si nu stiu ce sa fac , unde sa ma duc, nu am pe nimeni aproape , toti prietemi mei sunt plecati, pe Balint nu am putere sa-l sun. Asa am inceput un razboi, un razboi intre dorinta mea si cea  a familiei mele, intre credinta mea si ateismul lor , intre sentimente sincere si un foc diabolic care arde in ochii parintilor, unde esti Doamne cand am nevoie de tine, urlam in inima mea cu ochii in lacrimi, dar Tu erai acolo in spatele meu si ma ocroteai.
    Am de ales sa renunt la credinta mea, un lucru absurd astazi daca stai sa analizezi, dar cu asta ma confrunt eu, si ii destul de greu, dar nu renunt ,imi starng credinta in inima , si jur ca nu o las decat in clipa mortii mele, si nu fac asta in gand ci in fata lor, totul se intuneca ,daca puteam intra in pamant eram cel mai fericit.
     Zile negre au urmat , dar ma apropiam de ziua venirii la Cluj,acolo eram ferit de problema asta.
          Dar dau de alta ,ghici ce?

                                                       Cu drag, Szili,
                                                                       anno domini,16.X.2010.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu