Am fost dimineata la faculta, cu Robi normal, si asa cum mi-am propus l-am invitat la cafea, nu poate sa vina ca are treaba, deja m-am lamurit.
Ne-am dus sa stam pe banca la soare, si am discutat.Ghici despre ce?
Despre ceasul din turnul bisericii Szent Mihaly si despre porumbeii din piata. O discutie mai mult monosilabica, el plutea pe undeva prin lumea lui, eu unu m-am saturat, daca voi cuntinua sa mai imi fac iluzii sau sa ma gandesc ca ar putea fi ceva intre noi, doar imi voi face rau si ma voi distruge.
Am aflat totusi ce il sperie, faptul ca trebuie sa petreci timpul cu cineva, ca iti poate fi ingradita libertatea, frica de rutina zilnica, de faptul ca se poate obisnui cu mine si totul va deveni o plictiseala.
Robi draga esti liber sa faci ce vrei, eu in afara de faptul ca mi-a exprimat sentimentele fata de tine, si pentru prima data cand am curaj sa fac asa ceva, nu mai pot face nimic.
Si, ca sa nu ma mai ranesc singur, ma voi limita doar, la o relatie strict colegiala si cat se poate de distanta.
Am pierdut inca odata, nu o sa mai am niciodata curajul sa mai incerc, si nici nu voi mai fi tentat sa o fac.
Sunt sigur ca totul e pierdut, parca sunt furios, parca as plange, dar tot ce pot face e sa scriu aceste randuri.
Imi vin in minte o gramada de intrebari, si incepe sa-mi tremure mana pe tastatura, unde voi ajunge pana la urma si cum?
Am ajuns la final si de aceasta data, iar renunt, dar nu cred ca voi mai putea dori.
Acum ascult melodia asta , inchid ochii si incerc sa nu plang.
http://www.youtube.com/watch?v=PjPRD128Kr8&feature=related
V-am lasat, Szilard,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu