Final de an , final de ,,relatie" cu ghilimelele de rigoare, si inca o gramada de chestii toate la final.
Odata cu sarbatorile am fost pasat din nou de catre viata in vechiul meu loc sacru : acasa. Am de stat aici 3 saptamani, detasat cel putin fizic de anumite conflicte si probleme, noroc cu tehnologia asta , care nu te lasa sa scapi asa usor.
Perioada in care mi-am propus sa fac o gramada de chestii, unele destul de importante, dar am reusit sa fac un mare nimic, nu ma pot concentra la nimic, nici sa ma gandesc nu pot, de spiritul sarbatorilor nici sa nu mai vorbim, exista asa ceva???
Un Craciun sec, intr-un loc care acum mi se pare pustiu si neprimitor, inconjurat de oameni limitati din toate punctele de vedere.
Am inceput un an nou, vor fi multe surprize sunt convins de asta, am avut un an care mi-a adus spre finalul lui cele mai neasteptate surprize, chestii tipice care doar mie mi se pot intampla.
Am incheiat cu o mare problema, Doc. se lupta din raputeri sa devina hetero, sa aibe o viata normala, perfect deacord, sunt momente cand toti ne dorim asta si cand nu poti trece singur peste astfel de probleme apelezi la psiholog sa fii in trend, care dupa mine nu ajuta la nimic doar te beleste de bani.
Lucruri banale pana aici, insa apare problema si ghici cine e? Eu normal, nici nu se putea altfel.
Sfatul psihologului e sa rupa legatura cu toti cei care sunt catalogati ca si ispita, prima e diavolul, apoi eu fratele lui mai mic. Ce bafta pe capul meu.
Mie insa imi pare rau ca trebuie sa ma retrag, are tipul asta acel ceva care imi place la el care ma atrage, nu simt a fi indragostit, insa nu vreau sa-l pierd. Ma asteptam sincer sa putem ramane amici, dar el nu poate rezista in prezenta mea, iar eu, odata ce imi face avansuri sau propuneri, cum as putea zice nu, e ceva ce-mi face placere, nici la ciocolata nu pot renunta :))).
Eu i-am oferit ceva romantic, firea mea fiind de aceasta natura, el insa n-are nevoie de afectivitatea unui barbat cica, altceva n-am de oferit nici lui , nici altuia, decat pe mine si toata afectivitatea mea.
Regret ca s-a intamplat asta, si inerc sa ma impac cu gandul ca am pierdut inca odata, putere de a mai incerca astfel de lucruri nu mai am, imi pun mii de intrebari, la care n-am niciun raspuns.
Ma bucur insa ca am avut ocazia sa-l cunosc, sunt clipe pe care nu le voi uita niciodata, o experienta interesanta, un om deosebit in felul lui.
Eu ma retrag si ii respect decizia, dar sunt convins ca cineva imi va lua rolul, minunatul rol de ispita, ar fi prea simplu, daca lucrurile s-ar rezolva atat de usor.
Trecutul e iremediabil , iar viitorul e surprinzator. Ce ma asteapta oare?
Cu sufletul gol, cu picioarele inghetate ma uit in etern, nu pot simti nimic, si nimic nu-si mai gaseste loc in sufletul meu, atat de secatut de trairi n-am fost niciodata, inclusiv existenta mi se pare absurda, totul pare o piesa de teatru care vine de nicaieri si se indreapta spre nicaieri.
O piesa de teatru morbida, cu personaje care desi simt rolul, joaca dupa placul lumii, o lume cu o fata vesela in spatele caruia se ascunde un suflet chinuit de simtiri pe care le negam, preferand chinul in locul dragostei.
Un an nou plin de surprize tuturor,
S.F.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu